vineri, 9 februarie 2018

Cântec ascuns în pene




În contractul de muncă al nopții am trecut o singură clauză. Să nu îmi mai murdărească cămășile albe din șifonier cu asfințituri.

De-ale primăverii





Mi-am pus inima la înfrunzit
în palmele ei,
pe balcon am sădit
plante carnivore
să se hrănească
cu oasele singurătății incolore,
câteva raze de soare
caută timp pe strada noastră,
citesc din Topîrceanu
să stârnesc o adiere în fereastră,
între paginile cărții
am așezat fire de iarbă
adunate acum un an
pe la mijlocul verii
ca propozițiile
să nu se amestece între ele,
intimidate
de prospețimea primăverii.

joi, 8 februarie 2018

Poetul



Și-a desenat conturul pe ușa de la intrare să vadă dacă vreo femeie ce urcă sau coboară scara blocului îl îmbrățișează cât el este plecat în oraș.

Verde șubrezit





Iarna și-a deschis
un cont de singurătate
la banca
din centrul orașului,
oamenii reușeau
în chip satisfăcător
să se uite unii pe alții,
am găsit
câteva coli îngălbenite
din deceniul trecut,
am început să scriu
ca și când aș tăcea.

miercuri, 7 februarie 2018

Revoltă






Inima îmi cere despăgubiri
dacă nu-i citesc
versuri de Rimbaud, 
nu mai suportă
să umblu descheiat la cămașă
lumea să îmi vadă cardiograma
pătată de ruj
arsă pe margini de o vâlvătaie uriașă,
vrea să mestec flori de albăstrele
cerul să fie întotdeauna albastru
ferestrele să lase prezentul
să urce pe ele,
am să o abandonez
în cuibul de lumină al unei privighetori
să mă vindec
mi-e  teamă ca bătăile ei
să nu îi fragmenteze frumosul cântec.

marți, 6 februarie 2018

Propoziții cu inimă




Noi oamenii suntem scrisul Domnului. Nu folosește litere, ci sentimente. Răscroiala trupului îi este indiferentă, dar unele sentimente se sălbăticesc și determină pe o parte dintre ei să zboare. Aceștia sunt poeții.

Lumea mea





De la mine la mine însumi
o punte de cuvinte există
pe unde-mi număr pașii
făcând noduri la batistă,
îmi pipăi cămașa
dau numai de singurătate,
descui viitorul cu inima
ca pe un lacăt.
nu mai e timp să povestesc
flăcările trupului ei
de la început până la capăt,
este la fel
ca atunci când te apropii
de un copac tăiat
și păsările zboară din el.