miercuri, 8 noiembrie 2017

Când noaptea mea era mică




Mama era mereu ocupată,
la prima oră ștergea
soarele de pete
cu ștergar umed
să nu-mi apară pistrui pe față,
scutura preșul de la intrare
de pașii de ieri,
bătea cearșaful
cu o nuia
de ieșeau din el
toate visele necuviincioase,
fără să mă vadă
în fiecare dimineață
mă duceam în gradină
luam teiul în brațe
stăteam cu inima
lipită de el să îl încălzesc,
apoi îl strângeam ușor
 până când ramurile
îmi umpleau cana de ceai.

marți, 7 noiembrie 2017

Amurg de toamnă




Ajut lumina să traverseze grădina
obosită
se împiedica în rugii de mure,
timpul se internează în crizanteme
fugit din orologiile gărilor sure.


Mă prefac că nu îmi amintesc
iambii mei stângaci
unde o femeie uitarea o degustă
ca toamna în dorința ei de-a demola
să nu-i descoasă tivul de la fustă.

Deasupra o pasăre albă cu gânduri de ducă
desenează
cu săpun cuiburi de aer imense,
vreau să văd cum tresare sufletul meu
între ierburile care lent se usucă.

luni, 6 noiembrie 2017

Lumina văzută printr-o gutuie




Vântul a ieșit din birtul
de la colțul străzii,
vânzolește ezitările din oraș,
obosești să ai grijă de tine însuți,
frunzele au ascuns drumul
ce ducea la femeia iubită
ca niște meseriașe ale uitării,
o mai poți vedea
doar în oglinzile retrovizoare ale inimii,
nu mai sunt petale de trandafir
să am cu ce să mă hrănesc
să-mi măresc inocența,
este imposibil
să-mi găsesc pe chip sensuri și păreri,
va trebui să merg la casa părintească
să-mi cumpăr propriile mele tăceri.

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Curiozități



Ne-am îndrăgostit atât de tare, încât a doua zi am găsit hainele îmbrățișate în șifonier, șireturile de la pantofii mei se înnodase de șireturile de la pantofii ei, iar semințele din mărul care mușcasem amândoi începuse să lumineze ca lumânările de anul nou.

joi, 2 noiembrie 2017

Stihuri spontane





Când și-a tăiat părul
să-i încapă în poza
de pe cartea de identitate
mi s-au prescurtat cuvintele
de parcă le-a furată
o parte din libertate.

Când i-a acordat zâmbetului
mai puțin timp
inima nu am mai folosit-o
decât să aprind lemnele în sobă
și să se roage
până trece acest anotimp.

Când și-a ascuns îmbrățișările
în cutele cearșafului
țesut din flori albe de bumbac
am simțit cum un înger
mă împinge în propoziția frumoasă
a unui poet tânăr și sărac.

miercuri, 1 noiembrie 2017

Insatisfacții




Nu mai ies din casă. Privesc toamna prin gaura cheii să nu-mi rămână pe trup. Apa din pahar a devenit murdară după ce toamna a trecut prin el, iar fața de masă este atât de îngălbenită de parcă ar fi fumat un pachet de țigări. Am destul timp să-mi planific tăcerile.

Denivelări de sidef







Un prieten mi-a spus că nu poate să doarmă cu soția în pat pentru că toată noaptea visează alți bărbați. După o perioadă s-a mutat la maică-sa. A făcut o intervenție la primărie ca numerele celor două case să aibă același număr la poartă. Acum aveau același domiciliu. Trebuia să fie fericit.