sâmbătă, 3 februarie 2018

Semn de carte





Nu se temea deloc
de gândurile mele ascunse,
a dat visele jos vise din pat
să nu le sfărâme
să își facă loc,
noaptea strivită
între trupurile noastre
avea temperatură,
perdelele îi imitau trupul
în flux și reflux,
cărțile se luau în brațe
spunându-și că asta
e un fel de literatură
ce trebuie scrisă și împărțită în piețe,
în timp ce mâneca cămășii mele
agățată în cuier
îi îndrepta cutele fustei
pe care i le făcusem
încercând să o așez în șifonier.