vineri, 2 februarie 2018

O inimă plină de fisuri





Am bătut cu nuiaua preșul de intrare,
pașii ei s-au risipit
în zări necunoscute
cearșaful l-am scuturat de pe balcon
până îmbrățișările au ieșit din cute,
i-am șters conturul din cuvinte
cardiograma are spații goale,
soarele devine timid și fricos
când amintirile îmi dau târcoale,
e liniște în suburbie
singurătatea foșnește
ca o bucată de hârtie,
am ajuns să semăn
ca un bărbat neras de un deceniu
ce încearcă să excite cu barba
femeia dezbrăcată din fotografie.