luni, 5 februarie 2018

Gesturi mentolate



Striveam noaptea 
între trupurile noastre,
luna răsărea  pe cearșaf
stele erau santinele
să nu intre singurătatea în oraș,
fluxul și refluxul trupului ei
croazieră  lentă în perdele,
aerul devenea mentolat
împrăștiindu-i zahăr 
pe buze și pe piele,
inima 
îmi trecuse la ora de vară,
ferestrelor transpirate
le micșoram temperatura
ștergându-le 
cu câteva șervețele,
atât îmi amintesc
liniile din cardiograma mea
se amestecase 
asemenea unor nuiele
fiindu-mi imposibil să le mai citesc.