joi, 1 februarie 2018

Caligrafie pe inimă





Mama ținea cuvintele
în bastonul din lemn de abanos,
el o ajuta să treacă drumul
când zăpada îl făcea lunecos,
în zilele de post
credința îi era exagerată
umbla după mine cu poloniul de ciorbă
să-i spun dacă e îndeajuns de sărată,
apoi își așeza fruntea pe biblie
punea la icoană crengi de busuioc
să audă când Dumnezeu intră în cimitir
să înghesuie morții unii în alții
pentru a-i face și ei loc.

















Vântul tricotează fumul de la hornuri