sâmbătă, 21 aprilie 2018

Vecinătate





După ce alerg toată ziua prin oraș hainele mele sunt atât de obosite, încât nu observă că se învecinează cu un umeraș pe care freamătă o rochie de mătase.

Echilibru





Nu sunt de acord cu Mark Twain care spune că orișice epocă inteligența este constantă, dar admit ideea că iubirea este la fel în toate orânduirile sociale. Matematic inima acoperă aceiași suprafață de pustiu.

vineri, 20 aprilie 2018

Brevete






Nu știu să dansez
cum nu știu
în ce limbă
să vorbesc
cu trupul ei,
din această cauză
îmi pun șosetele
să asculte noaptea
muzică de dans
și țin cuvintele
într-o vioară
să memoreze
limbajul lemnului
din care e făcută.

joi, 19 aprilie 2018

Desen antic







Mările lumii
sunt forme de relief
corupte,
după ce au împrumutat
fluxul și refluxul
din trupul femeilor
au pus scoicile să mintă
că farurile de pe țărmuri
sunt piroane bătute
în palmele singurătății.

Singur








Iubirile trecute
s-au depus pe mine
ca un praf cosmic,
visele au intrat
în insolvență,
nu am pe nimeni
să-mi fiarbă pe trup
petale de trandafir
să atenueze mirosul
de tutun din cameră,
un om neiubit
e o imensă tăcere,
singur privesc
cum portretul meu din perete
varsă lacrimi pe covor.

miercuri, 18 aprilie 2018

Într-un vis





Trebuia să mă însoțești
până la capătul visului
să afli câtă matematică
am învățat,
știu să îți împart
lumina pe trup
fără să rezulte zecimale,
cu ruleta sângelui
își pot  măsura
distanța dintre pulpe,
ți-aș fi dăruit
un lățișor de săruturi la gât
pe care să nu îl dai jos niciodată,
dacă ai fi vrut
să dormi lână mine
ți-aș fi așezat primăvara
drept pernă.


luni, 16 aprilie 2018

Balzac





"Dragostea este sentimentul cel mai frumos numai pentru că este sentimentul pe care-l putem stăpâni cel mai puțin" (Balzac). 

duminică, 15 aprilie 2018

Shopping





Părinții mei
nu mi-au lăsat moștenire
un cvartet
a cărui de muzică de cameră
să adâncească decolteuri,
dacă vedeți 
un bărbat prin oraș
citind panourile de publicitate,
ce pot fi subiecte
pentru nuvele și eseuri,
să știți că sunt eu,
un cumpărător fără bani
ce umblu desfăcut 
la șireturi de griji
printre tramvaie și autobuze
să găsesc o telecomandă
care să aștearnă femeilor
zahăr pe buze.

vineri, 13 aprilie 2018

Punctuații




Dacă aș folosi oameni
în locul semnelor de punctuație,
între două substantive 
despre sărăcie
aș așeza un cerșetor,
pentru pauze, 
un bătrân condus pe stradă
de un baston alb,
lângă adevăr 
aș planta un lunetist,
ca semn de întrebare 
un spion al unei țări
fără steag și stemă,
drept paranteze
două surori gemene
îndrăgostite de același bărbat,
în loc de virgulă
o femeie ghemuită de singurătate,
ca punct aș invita un preot
să încheie nasturii frazei
ținând o slujbă de adio.

joi, 12 aprilie 2018

Aripi





Primăvara mă desenează
pe frunzele de-abia apărute
ale copacilor
asemenea unei copile
ce pictează prima oară,
cel mai bine se văd
urmele de sidef
lăsate de mâinile ei
pe inimă,
tăcerea reconstituită
din memorie,
cu puțin efort
se poate auzi
cum umbra mea tremură
în vânt,
aștept până la toamnă
să îmi crească aripi
să nu aterizez direct în pământ.

Ritual





La noi acasă
tricolorul
era așezat la fereastră,
după ce mama
mă atenționa
să nu mă dezbrac
în fața lui
că mă vede poporul
spunea o rugăciune
în gând,
apoi arunca peste el
câteva boabe de grâu
ca țară să fie bogată.

miercuri, 11 aprilie 2018

Joc






Primăvara m-a invitat
să joc zaruri cu ea,
mi-a citit biografia,
în copilărie
am fost traficant
de lanuri de grâu
dimineți albastre
și de maci,
băgam trandafirii în casă
tunetele
să le strivească mirosul
cu zarurile ei
confecționate din flori
într-o singură repriză
și-a adjudecat
toți fluturii din curte
pe care îi aveam drept miză.

Baie






Mi-am spălat
iarna de pe trup,
cuvintele mele
erau încă albe,
în tăceri
mai aveau loc avalanșe,
ideile
nu-și puteau ține echilibrul,
aerul mirosea
ca și când aș fi topit
zăpadă în bucătărie,
la sfârșit
în cadă am văzut
o grămadă de somn.

marți, 10 aprilie 2018

Experiment





Mi-am îngropat
oglinda
în care mă privesc
când mă rad,
vreau să văd
dacă imaginea mea
se mai poate închina
pe întuneric
și mai poate silabisi
cuvântul pământ.

Calculatorul






Am confecționat
un calculator
din frunze
să-mi țină evidența zilelor,
în fiecare toamnă
se defectează
din ce în ce mai rău
sunt obligat
an de an
să aștept primăvara
să vină să-l repare.

Picturi celebre





Fața mea de masă
este un imprimeu
cu Mona Lisa,
nu o ating 
în zona sânilor
să nu se excite,
rușinată
să își coboare
pleoapele 
și să-mi verse
paharul cu vin.

luni, 9 aprilie 2018

Zahăr supărat








În locul bornelor kilometrice
am plantat copaci umblători
să-mi micșoreze distanța
până la casa ei,
am blocat semafoarele pe verde
acoperindu-le cu frunze crude de cireș,
mi-am ignifugat hainele
să nu se aprindă de la inimă,
alergam cu trandafirii în mâini
fanteziile să-mi un miroasă frumos,
chipul spre care mergeam
era emblema tăcerilor mele,
chiar dacă după ce am simțit prima oară 
gustul buzelor ei,
zahărul nu mi-a mai răspuns la salut.

duminică, 8 aprilie 2018

În ziua de paște







Avea un conflict luminos 
în priviri
între verdele crud 
al lanului de secară
și albastrul 
unei dimineți de vară,
pașii ei mici
mărunțeau timpul
întins pe trotuar,
precum refluxul mării
împarte lumina
într-un estuar,
în urmă lăsa
un foșnet de aripi aerian
ca și când cineva a aruncat
o floare de magnolie
într-un cântec de dragoste
interpretat la pian.

Zgomot în cuvinte







Locuiesc la parterul
unui sonet,
holul e format
din patru cuvinte
până la  dormitor
am întins
câteva fraze succinte,
în baie numele meu
este pus la uscat,
îl  spăl în fiecare zi
ca pe o salopetă uzată
pătată de tăceri
transformate-n acizi,
de aici aud cum lumea mă uită,
inima neavând carnet de șofer
noaptea traversez
visele în fugă,
deranjat scriitorul bate timid
cu metafore în calorifer.

sâmbătă, 7 aprilie 2018

Urare




Cu ocazia învierii Domnului vă rog să amestecați o linguriță de iubire cu una liniște după ce adăugați un pahar de pace. Presărați un praf de bucurie peste acest amestec și beți câte o picătură în fiecare dimineață tot anul.

În noaptea de paște



Mă spăl pe mâini în șoaptă să nu mă audă vreun nor rătăcit pe cer. La cel mai mic clipocit aceștia nu mai țin cont de prognoza meteorologică.

De paște






Ea locuiește la primul etaj
al unui sonet învelit în lumină
face transfuzii de sânge cuvintelor
să aibă mai multă hemoglobină,
în jurul ei, 
aerul e mai scump ca în munți
aici nu există lift 
ca ideile să fugă afară,
când primăvara 
vrea să se ascundă în părul ei,
e obligată să urce pe scară,
are un conflict matinal în priviri
spațiu imens în suspine
când seara coboră în ferestre
aruncă  cu metafore în mine.

Paștele





Învierea Domnului ne face să auzim suferința din oameni. E momentul în care tăcerea noastră devine mai curată, decât zborul unui porumbel alb. Paște fericit!

miercuri, 4 aprilie 2018

Lecția de uitare



Voi închide
filialele iubirii din oraș
se apropie termenul
de expirare
a autorizațiilor de funcționare,
din vara aceasta
am să păstrez 
sâmburii de măr
până la iarnă
să provoc cu ei 
avalanșe
peste biografia mea,
o să șterg orologiul
de miile de ore 
în care am visat,
așa pregătesc eu lumea
să mă uite.

marți, 3 aprilie 2018

Teamă







 De la o vreme 
mă ocolesc 
pe mine însumi,
mă suspectez 
că mi-am furat tinerețea
precum un tâlhar
becurile
din propria lui casă,
mă suspectez 
că eu sunt cel care a zidit
ferestrele cu anotimpuri
și a îngropat oglinda
în grădină,
mi-e temă
ca într-o după-amiază
ploioasă
să nu mă declar dispărut.

Verde conjugat






Între paginile
cărții de versuri
pe care o citesc
am pus
câte un fir de iarbă
ca propozițiile
să nu se amestece,
intimidate
de prospețimea primăverii.

luni, 2 aprilie 2018

Credit





Nu ne aude nimeni
când suferim,
nu auzim cum prietenii
ne uită,
parcă cineva oprește
radioul mașinii pe un câmp
să nu asculte știrile
firele de iarbă,
 inima pare o străină
când își organizează preferințele
precum o școlăriță
ce își așează
între cărțile din ghiozdan
câte o păpușă
să nu se amestece propozițiile,
lumina se sparge,
lovind singurătățile noastre,
nu face niciun zgomot,
ne hotărâm să facem credit
pentru a cumpăra
aparate de auzit performante,
dar banca ne întreabă
dacă avem tăcerea trecută
în actele de stare civilă.

Mesaj






Cineva a înghesuit
singurătatea
în camera mea,
de frică șosetele 
s-au decolorat,
pantofii s-au speriat
de scârțâiturile din podea
șireturile s-au înnodat
sub formă de ștreang,
nu mai am curaj 
să visez
să nu rămână 
urme pe fereastră
trecătorii să creadă
că am lipit pe geam
poemele nepublicate,
departe de mâinile ei,
mor în fiecare zi 
în brațele mele.

duminică, 1 aprilie 2018

Anotimpuri








Încerc să mut continentele
fără să vărs paharul cu apă
de pe masa din bucătărie,
mă spăl pe porțiuni de corp
să nu dau jos de pe mine
vara dintr-o dată
câmpia să aibă timp
să se refugieze
în semințele de mac,
iau o aspirină să-mi scadă
temperatura
chiar de am răcit în copilărie,
ies pe stradă cu lopata ascunsă
în căptușeala hainei
să nu mă prindă zăpada în oraș,
sunt asemenea unui bărbat
ce se străduiește
să excite o femeie dintr-o fotografie.

Aseară









Aseară am fost în visul
unei femei,
m-am trezit
cu un lănțișor de săruturi la gât,
probabil am avut o discuție cu ea
despre Veneția într-un nufăr,
am găsit în păr câteva stele nedescoperite,
privirea îmi era umedă,
de m-aș fi uitat la un trandafir
l-aș fi putut stinge,
pe piept am descoperit
liniile cardiogramei ei,
cum pe un cearșaf întins pe balcon
se observă îmbrățișările
sub formă de cute.

sâmbătă, 31 martie 2018

Control



De câte ori apare un nou anotimp în suburbia mea îi verific actele de stare civilă să văd dacă are  iubirea trecută în ele.

vineri, 30 martie 2018

Vrăbiile





Pe ziarul umed
câteva vrăbii
ciripeau fericite,
aflase ultimele știri
despre mersul omenirii,
din când în când
ciuguleau
spațiile albe dintre cuvinte
să nu aibă
pe unde ieși
ideile din propoziții.

joi, 29 martie 2018

Timp





Mi-am scris o anonimă,
mă întrebam
dacă e posibil
să-mi pun pantofii
să asculte muzică
să știu să dansez,
dacă stau cu lumina stinsă
pe întuneric
îmi va crește
barba mai repede,
dacă pun o aripă
ca pe o placă la picup
să ascult meridianele
ascunse în ea
o să învăț să zbor,
când am primit-o
mi s-a părut
că a trecut un deceniu
nu mi-am recunosc scrisul,
am bănuit că nu-i trimisă de mine.

Termometre






Cuvintele
de ar fi din mercur
aș ști câte grade Celsius
au buzele ei
când îmi șoptește,
aș afla
cu cât se ridică
temperatura în poeme
când se ascunde
goală
între versuri,
în timp
ce  mă grăbesc
să-i acopăr
sânii și umerii
cu multe metafore.

miercuri, 28 martie 2018

Clepsidre



Pantofii noștri sunt două clepsidre mergătoare prin care viața noastră se scurge în pământ, iar șireturile funii scurte cu ajutorul cărora pașii se spânzură.

Navigând






Târziu în noapte
vâslesc printr-o lacrimă
asemenea
unui marinar singuratic
ce caută cu privirea
comori
pe fundul mării,
în depărtare
tristețea,
un far
ce îmi dirijează gândurile
ca pe niște vapoare
încărcate până la refuz
cu elegii.

marți, 27 martie 2018

Teamă





Zâmbete ei
s-au depus
în cuvinte mele
precum zborul
pescărușilor
pe fundul mării,
când le scriu
port mănuși
tricotate
din petale de trandafiri
să nu le rănesc.

luni, 26 martie 2018

Inel




Primăvara las toată noaptea un pahar cu apă pe o masă din nuiele împletite ca stelele să se dizolve în el. Dimineața după ce îl beau pe unul din degete îmi apare o lumină subțire asemenea unui inel de logodnă veșnică.

Arome





Ca un tipar de zahăr
gura ta
îmi desenează insule
pe epidermă,
sângele le colorează
asemenea unui pictor
de peisaje marine
până devin
academii
unde trandafirii
învață să-și desfacă petalele.

duminică, 25 martie 2018

Artă




M-am ascuns într-o picătură de ploaie să nu mă audă nimeni pentru a pune la cale un plan științific să fur calul lui Bonaparte traversând Marele Saint -Bernard din tabloul lui Jacques-Luis David.

În câmp deschis






Întins în iarba crudă
trupul tău
era o bursă
a aromelor,
îți legasem părul
cu un lanț
din flori de nalbă
să nu se încurce
soarele în el,
fluturii zburau
peste noi
nedumeriți,
din umbra mea
am confecționat
un cort
sub care ne acoperim.

sâmbătă, 24 martie 2018

Reflex




M-am apucat să desenez o lumânare. Când am ajuns la fitil mi-a luat foc pensula. Bine că nu am pictat o statuie. Sigur îmi fura pensula să își scrie pe soclu câteva cuvinte.

Erezie





Cu puțin efort
ai putea să auzi
cum în fiecare noapte
îmi traversezi visele
goală
și dimineața alerg
de nebun pe scări
cu un cearșaf în mâini
să-l înfășor pe tine
să nu mergi pe stradă
dezbrăcată.

Jocul de-a primăvara





Trece prin fața oglinzii
și frumusețea ei
o aburește,
surâsurile
mi se depun în cuvinte
precum zborul pescărușilor
în deltă,
tăcerea devine
o întindere de ape
fără nicio cută,
încet lumina ne crește
în mâini,
îmbrățișările ne sunt
o înghesuială de aripi,
gura i se rostogolește
peste mine
ca un inel de iarbă
ce reconstituie
mersul primăverii.

vineri, 23 martie 2018

Gafă



La un bal mascat un domn s-a costumat în ou. După câteva ore de dans a urmat masa. Domnul respectiv a cerut să fie servit cu ciorbă de cocoș și piept de găină prăjit. Indignat chelnerul îl întreabă: vreți să vă mâncați părinții?

Alergând






Uneori visele
au prea multe serpentine,
nu te văd
dincolo de noapte,
deși adorm
ținând în mâini
o frezie
să sperie întunericul,
aud când singurătatea
se urcă pe copacul
de lângă bloc
să-mi intre pe fereastră,
să nu-i mai fiu decor
alerg din mine
pe scara de incendiu a inimii.

joi, 22 martie 2018

Utilitate




Primăvară e mănușa înflorată cu care femeile își dau ciorapi jos.

Tăcere





Surâsurile tale plutesc
în propozițiilor mele
asemeni
unor nuferi albi,
lasă-mă să-ți vorbesc
cu ochii
lasă-mă să-ți strig trupul
cu mâinile,
nu vreau să folosesc
niciun cuvânt
să nu îi strivesc între silabe.

miercuri, 21 martie 2018

Spațiu




Există atât spațiu adunat într-o pasăre, încât ți-ar trebui jurnalul de bord al unui astronaut ca să îl traversezi.

Poezia





O doamnă cu talie subțire,
soarele i-a tricotat rochia
din cuvinte,
în păr
și-a prins flori ce câmp,
diminețile una câte una
le îngropă în fructe
să aibă sâmburii lumină,
lăsă în urmă legănarea
unui lan de lavandă,
pune pânze sufletelor
să le înalțe la cer,
vocea Domnului
o cântă ca pe melodie
în care se găsește primăvara,
când o văd cât e de frumoasă
privighetorile
se opresc din cântat.

Poetul







Copac umblător,
pune câte o bornă
kilometrică
acolo unde înflorește,
fiecare ramură
e un flaut,
fructele îi sunt pline de stele,
antemergător
pentru soare
îl împarte pe femeia
ce stă la umbra lui
fără să-i rezulte
zecimale,
uneori plânge
când printre frunze
vede o pasăre
rănită la cap
ce și-a uitat cântecele.

marți, 20 martie 2018

Adopție





Un poet vrând să confecționeze scări de lemn ca primăvara să aibă pe ce să urce în copaci și-a tăiat degetele de la mâna dreaptă în circular. De atunci, poemele sale rămase orfane caută în orice cititor puțină căldură părintească.

Petale strivite




Mâinile mele
îi amestecau
aromele din trup,
își strângea buzele
ca și când ar fi mers
pe fundul mării
să găsească tăceri noi,
citisem undeva
că femeile frumoase
atrag fulgere,
am acoperit-o
cu plapuma,
în cameră
aerul s-a scumpise,
mirosea de parcă
vara lovise
un lan de lavandă.

Lied





Nu-ți mai mușca
buza de jos
când rogi trandafirul
să-ți citească în palmă,
nu-ți schimba
cărarea din păr
să nu știu
pe unde să o iau
să-ți citesc gândurile,
nu mai vorbi cu păpușile
să cred că ești minoră,
nu ai observat
scările blocului
cum oftau în urma ta,
am acoperit oglinda
cu tricoul meu
să nu ne vadă lumea,
dacă mai sufăr mult
o să mă audă tot cartierul.

luni, 19 martie 2018

Cărți care plictisesc





Autorul cărții pe care o citesc povestește despre o femeie foarte frumoasă pe care o iubește, numai că este puțin grăsuță și au început și visele să-i fie supraponderale. La pagina unde iau micul dejun doamnei i-am turnat în cana cu ceai câteva picături dintr-o infuzie de frunze de dud amestecate cu muguri de urzici până ce termin cartea să slăbească.

Mormântul din grădină




Țin doliu
pentru pasărea
ce a murit
 în grădina mea,
și-a cântat numele
până când s-a fărâmițat
ca pe o frunză uscată,
pe cruce
i-am  desenat
cerul albastru
eu,
mi-am pus la rever
zborul ei frânt
ca pe un trandafir negru.


Cartea de citire





Poetul povestea
cum puiul de prepeliță
a rămas singur
în câmp,
însetat
în curând va muri,
cum ajungeam acasă
pe aceste versuri
turnam 20 de picături de apă,
împrăștiam pete ele
firimituri de pâine
să-i treacă setea și foamea,
până a venit primăvara
când urma să își ia zborul
cartea mea citire
era asemenea
unui ziar umed
pe care nu poți să îl citești
cu voce tare să nu te stropești.

duminică, 18 martie 2018

Temperatura din cuvinte




De câte ori prognoza meteo anunță că de suburbia mea se apropie un val se aer polar citesc versuri de Maiakovski  să mă obișnuiesc cu frigul siberian.

Hoți la vedere




Un hoț mi-a furat ceasul în tramvai. Fără să simt ceva mi-a strecurat un bilet în buzunarul hainei cu numărul lui de telefon să îl sun când vreau să știu cât e ceasul.

Construcții





Maternitatea din oraș
e mai bătrână ca mine,
primul meu strigăt
a rămas pe perete
sub forma unei uși
prin care se intră în moarte,
de câte ori trec pe lângă ea
am impresia
că eu am construit-o
mama să aibă un loc
unde să mă nască,
eram înnebunit
să fac cunoștință cu lumina.

sâmbătă, 17 martie 2018

Presimțiri





Știu când ești cu gândul la mine,
îmi vine să bat preșul de intrare
până ies toți pașii din el,
mâinile mi se opresc
deasupra celor două mere dulci
de pe masă,
simt cum semințele
se îmbrățișează între ele,
uit ușa de la dormitor deschisă,
umbra îmi miroase a lavandă,
trandafirul din vază
fără să-i pun o picătură de apă
privește spre ușă și se îndreaptă.

Fragmente





Pasărea
își cântă numele
nu poate
să-l rostească,
ranită la picior
în cântec
se simte
foșnetul
unei păduri tăiate,
când are o aripă
frântă
cântecul ei
se subțiază
atât de mult,
încât îl perforează
picăturile de ploaie,
transformându-l în fragmente.

vineri, 16 martie 2018

La muzeu







Bărbații pictați din tablouri
întorceau capul după ea,
ventilatorul din colț
îi împrăștia frumusețea
pe pereți,
cred că își ține 

cartea de identitate în frigider
să-i încetinească marșul ridurilor,
noaptea își pune pantofi
să asculte muzică de dans
după felul în care pășește,
dacă într-o zi 

ar veni la mine acasă
aș împrăștia zahăr tos
pe aleea ce duce la poartă,
nu știu de aș avea curaj
să mă dezbrac
mi-ar citi

înscrisurile de pe inimă,
așa cum nu îndrăznesc 

să rămân gol
în fața steagului național.

joi, 15 martie 2018

Limbaj





Aș vrea să te observi
când mesteci lent
o petală de trandafir
să-ți mobilizeze
aromele din trup,
aș vrea să observi
cum tremură
picioarele scaunului
când îi pui sutienul
pe spătar
de parcă ar deține
toate secretele lumii,
poate înțelegi
de ce toate cuvintele mele
devin semne de exclamare.


Dar




Ne înghesuim
unul în altul
să aibă loc
printre florile de bumbac
din cearșaf
primăvara,
întunericul strivit
între trupurile noastre
se declară
învins prin k.o.,
cuvintele rămase
fără hemoglobină
se transformă
în șoapte,
să nu mă uiți
îți pun un lănțișor
de săruturi la gât.

miercuri, 14 martie 2018

Așteptând primăvara





Am scos frigiderul din priză
frigul din el
să nu sperie primăvara,
semnul de carte l-am pus
în dreptul poemului
”Vreau să fac cu tine
ce face primăvara cu cireșii...„
să îl citească,
o aștept să intre în curte
cu rochia confecționată
din narcise,
cu clopoței în păr,
dar florile
de pe cămașa ei de noapte
mă ademenesc
să le dau într-o parte
să-i ajung lângă coapse.

Absență




Ai plecat,
săruturile tale îmi cad
de pe buze
precum frunzele
toamna târziu,
ți-ai pus la adăpost
datele private
ale trupului
în inima mea,
de câte ori îmi fac
cardiograma
îmbrățișările noastre
apar pe hârtie,
cu fiecare anotimp
mai puține,
cu fiecare an mai șterse.

marți, 13 martie 2018

Semnale de alarmă





Sunt descheiat la cămașă
îmi vezi înscrisurile
de pe inimă,
privești cerul
în ochii mei
unde un nor a luat forma
unui bărbat
pregătindu-se să se transforme
în stropi calzi,
genunchii tăi freamătă lent
nu știi cu ce să acoperi
lumina lor albă,
te sperii că o metaforă
în fața unui trandafir
care vrea să te memoreze.

Grabă





M-am căutat peste tot
în șifonier
unde cămășile mele albe
vorbeau despre cum vor deveni negre
când voi muri,
sub pat unde uneori mă ascund
să-mi ascult visele,
pe balcon
unde am plante carnivore
să-mi devoreze singurătatea,
m-am găsit în bucătărie
așteptând lângă frigider
să vină miezul nopții
pentru a-l trage din priză
să văd dacă echinocțiu de primăvară
va avea loc mai repede.

Gesturi sociale





Mâinile mele
nu fac altceva
decât să-ți amestece
în trup toate aromele,
dacă treci
pe lângă cineva
să nu ai doar mirosul
florilor de câmp
culese de o fetiță
în mijlocul verii.

luni, 12 martie 2018

Fraze





Citeam cu voce tare
înscrisurile biblice
de pe epiderma ta,
erau multe semne
de exclamare,
o înghesuială de aripi albe,
din cuvinte izbucneau
raze de soare,
în cuier haine noastre
încercând să pună punct
acestor fraze fierbinți
își făceau semnul crucii.

Seri





Vântul umblă fără pantofi
să nu lase urme în grădină,
aud cum stelele
se sparg de acoperiș,
cum lumea mă uită
asemenea unei femei bețive
care nu-și mai amintește
câți bărbați a sărutat ieri,
un vecin
asculta formația Metallica
să schimbe direcția
razelor de lună,
sunt seri când trandafirii
de sub fereastră
învață să-i pronunțe numele ei.

duminică, 11 martie 2018

Nedumeriri primăvăratice






O femeie tânără
bucuroasă
că a ajuns
primăvara în oraș
și-a apropiat sânii
de teiul
din centru parcului,
după câteva clipe
am auzit cum acesta
începe să producă ceai,
am urcat în tramvai
după ce i-am luat bilet
și parcului
să-l duc la mine în bucătărie.

Liniște






Picioarele tale ațipise
între florile de bumbac
ale cearșafului
de parcă ar fi mers
pe țărmul mării
toată vară
să memoreze
albul valurilor
înspumate.

sâmbătă, 10 martie 2018

Elegie





La plecare
zâmbetul tău
a rămas
pe mărul dulce
de pe masă,
la scurt timp
sâmburii
au explodat
unul câte unul,
zgomotul
era asemănător
unei lacrimi
tăiată în patru
ca un înger
să o poată transporta
într-o elegie.

Avid de cultură





Prima oară m-am îndrăgostit
de o vânzătoare
de la un chioșc de ziare
era cea mai deșteptă fată din oraș
reușea să vândă
o mulțime de cuvinte
bărbaților grăbiți,
frumoaselor femei între două vârste,
seara o rugam să-mi povestească
toate știrile lumii
transformându-le în săruturi.

joi, 8 martie 2018

Insula de lumină





Povestește-mi cum arată
orașul îngerilor,
cred că ai locuit
o vreme acolo,
le-ai memorat tăcerile,
ai învățat
să-mi lipești
cu degetele tale subțiri
zilele pe inimă,
ai deprins să vorbești
păpușilor la ureche
ca ochii lor
să devină albaștri,
te ascult,
mă simt
ca un Robinson Crusoe
naufragiat lângă trupul tău.

8 Martie






Inima femeii este locul unde destinul și biografia unui bărbat se întâlnesc. 

                             La mulți ani tuturor femeilor ce limpezesc diminețile cu zâmbetul lor!

miercuri, 7 martie 2018

Zbor





Am uitat
fereastra deschisă,
o pasăre
a zburat înăuntru
și a băut
agheasma rămasă
în paharul meu,
ouăle ei vor fi sfințite
când se vor face puii mari
gândurile mele
vor fi duse în cer
să le citească Dumnezeu.

Poemul





Faci transfuzii de sânge
cuvintelor
mă ajuți
să le aranjez în propoziții,
apoi înveți
florile din balcon
să producă parfum,
coala pe care scriu
are mirosul trupului tău
pare o velă albă
ce înaintează
într-o pădure de mesteceni,
dacă aș tăia din greșeală
un cuvânt
din el ar curge iubire.

marți, 6 martie 2018

Pantofii






Cu un trandafir
te desenez
desculță
pe ușa de la dormitor,
mi-e teamă
că după ce bat
să îmi dai drumul înăuntru
zgomotul
făcut de pantofi
să nu deranjeze vecinii.

Supărare





Te uiți la mine și nu mă vezi,
faci noduri la batistă
numărând cuvintele
pe care nu vrei să le rostești,
aerul devine scump
parcă vâslești printr-o lacrimă
sau păpușile
pe care le-ai păstrat
ți-au furat zahărul de pe buze,
cu grijă
îți pun un trandafir pe frunte
să îți citească gândurile.

luni, 5 martie 2018

Verde crud





Gura ta
ca un inel de iarbă
simte că mai sunt
câțiva centimetri
până la primăvară
se pregătește
să înflorească,
șoaptele tale
devin
un mormânt verde
în care cobor
cu ochii deschiși.

Iubire ratată





După ce ai plecat
nu ți-am găsit
nicio lacrimă prin casă,
să-ți văd
în ea sufletul,
tăcerea
când eram singuri,
aș fi vrut
să o țin în pamă
să aflu
dacă se simte străină.

duminică, 4 martie 2018

Tratament





Zăpada căzută
în suburbia mea,
un somn imens,
pare un spital alb
în care grâul încolțit
să nu moară
e injectat
cu seringi de gheață.

Neajunsuri







Nu am avut guvernantă
din această cauză
nu știu să așez în șifonier
rochiile rămase
după moartea mamei,
nu m-a învățat nimeni
ce săpun să folosesc
să-mi spăl anotimpurile
de pe trup
și acum
când vine primăvara
mă intimidez la fel de tare
ca în fața profesoarei
de limba română
despre care se zvonea
printre noi școlarii
că scrie versuri.

Gong





Dacă Nicolae Olahul, Nicolae Milescu, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Greceanu, Samuil Micu, Zilot Românul, Elisibeta de Newvied, George Bariț, Anton Pann, Alecu Văcărescu, Gheorghe Asachi, Mumuleanu, Alexandrescu, Veronica Micle, Samson Bondărescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică, Otilia Cazimir, Ion Minulescu, Eminescu, Coșbuc, Goga, Barbu, Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, ar fi avut facebook ar fi dat un like tinerilor poeți.

sâmbătă, 3 martie 2018

Scriitorul




Scriitorul este omul care poate vâsli prin lacrimi, e bucuros că de ziua lui nu a murit nimeni, face transfuzii de sânge cuvintelor, pune păpușile să fure zahărul de pe buzele iubitei și poartă mustăți.

Descoperire






Sub zăpadă picotea
un fir de iarbă,
suferea fără frunze,
i-am făcut loc cu pantofii
să privească cerul,
lângă el am găsit
broșa mamei
pe care o pierduse
când era tânără,
părea un mărțișor
ruginit
prins de pieptul ei
cu un șnur de frig.


Iluzie de primăvară






Am auzit un zgomot afară
parcă un înger
traversa un vis alergând
sau dezlegase batista
de la ochii luminii,
am deschis fereastra
primăvara își repara
lifturile de aer
să urce în copaci,
o femeie a ridicat timid
privirea spre mine
fereastra s-a dilatat atât mult
că nu am mai putut să o închid.

vineri, 2 martie 2018

Semnale





Luna s-a oprit
în părul meu,
semăn cu un far
de la țărmul mării
ce indică vapoarelor
încărcate cu dragoste
să descarce în inima ta.

Scriind în gând





Mă dezbrac pe întuneric
ca frigul din haine
să nu știe unde se află,
împing visele
din seara trecută
la marginea patului
să îmi fac loc,
încerc să adorm
precum o pasăre
pe firul de electricitate,
însă lumina ei,
zăbovește asupra mea
până se transformă în cuvinte.

Un fel de parolă





Îmi spunea că e bine
în această lume,
niciodată nu ducea
poveștile până la capăt
ca și când i-ar fi fost teamă
să nu ne sfârșim odată cu ele
sau să se stingă cuvintele,
apoi se apleca
spre măsuța de nuiele împletite
lua un jeleu transparent
și câteva secunde
mă privea prin el.

joi, 1 martie 2018

1 Martie




Femeia e o harfă pe care o poți face să cânte dacă o atingi cu petale de trandafir după ce le-ai ținut o zi între paginile unei cărți de versuri să absoarbă limbajul iubirii. La mulți ani!

Despărțire







Priveam în ochii tăi
cerul,
o pasăre
nu știa încotro
să se îndrepte
speriată de prospețimea
primăverii,
un nor stingher
căuta adăpost
sub pleoapele tale.

miercuri, 28 februarie 2018

Recitind







Ascunsă printre versuri
faci transfuzii cu lumină
cuvintelor,
privești în oglinzile retrovizoare
ale inimii să-ți amintești,
nu plângi,
nu te aud că suferi,
primăvară plantezi
flori de câmp în substantive,
ai rămas la fel de tânără
ca atunci când aruncai
fire de lavandă
în cântecul păsărilor,
dimineața te trezești devreme
să ștergi de praf
portretul poetului cu metafore.

marți, 27 februarie 2018

Resuscitare




Văd că nu mișcă,
deși i-am pus drept inimă
un trandafir roșu,
avea spumă de ras
pe obraji
era pregătit să se radă,
mă întind și îi fac respirație
gura la gură
omului de zăpadă,
căldura îi șterge chipul
apoi brațele
până s-a topit de tot,
frigul umbla pe străzi
fără trup.

luni, 26 februarie 2018

Desen pe un papirus





Picioarele scaunului
pe care urmează
să stai
le-am pus în 4 pahare cu apă
să înfrunzească,
am zâmbit
rădăcinilor liliacului din curte
să înflorească,
nu poți fugi
primăvara din limbajul meu
te va întoarce din drum
fără rugăminte,
așa cum pana
păsării cu care scriu
îi aduce cântecul în cuvinte.

Nu poți să dormi ca o flacără





Știu că nu dormi,
ții în mâini o frezie
să sperii întunericul,
cuvintele tale
ca niște petale uscate
nu le pronunți
să nu se fărâmițeze,
nu chemi pe nimeni,
pe noptieră
volumul de versuri
are pus semnul de carte
la pagină unde pădurea
a despărțit privighetoarea
de cântecul ei.

duminică, 25 februarie 2018

Supărare






De câte ori trec pe lângă mine mă prefac că nu mă recunosc. De prea multe ori nu mi-am ascultat inima, deși îmi doream atât de mult să-i fac pe plac.

Vizită scurtă




Aseară mi-a adus
un pumn de cireșe
să le montez
în locul becurile arse din casă
s-a gândit că întunericul
o să-mi producă eczeme,
o să mi se îndrepte degetele
și nu voi mai putea scrie poeme,
frumusețea ei,
e mai grea pe lumină
magnoliile puse între  șoaptele mele
produc urgent furtuni extreme
în cămașă și în artere,
pleacă,
privesc cum luna
caută în fereastră
un loc să se rezeme
de parcă ar vrea să citească
cărțile nescrise
a unor poeții morți înainte de vreme.

sâmbătă, 24 februarie 2018

Mărturisiri




Șervețelele albastre ale dimineți le port în buzunarul hainei de piept să am cu ce să-i șterg gândurile ascunse, fără ca ea să-și dea seama că rămân imprimate ca pe o sugativă.

Fixativ pentru cuvinte





Foloseam ochiul mare
de la aragaz
să mai prelungesc vara puțin,
acum îmi încălzesc cuvintele la el
să-i spun povești
despre gențiane în flăcări
ce fac cerul albastru și  senin,
nu pot să le ridic
temperatura pe toate
ea vrea mereu să-i vorbesc,
despre cum lumea ne uită,
cum nu ne aude
când suferim înăbușit,
cum inima devine
ambalaj pentru iubire,
despre moarte
când născocesc ceva grăbit
propozițiile sunt atât de reci
că nu le pot rosti până sfârșit.

vineri, 23 februarie 2018

Incident





M-am ascuns într-o picătură de ploaie să văd cum gravitația îmi schimbă metabolismul, dar inima a sărit câteva bătăi și mi-a schimbat traiectoria. Am căzut în decolteul unei femei. După ce și-a dat sutienul jos am căzut pe podea, însă cuvintele mele deveniseră rotunde și se potriveau în orice vers.

Un sonet scris de mine





Ea locuiește la primul etaj
al unui sonet învelit în lumină
face transfuzii de sânge cuvintelor
să aibă mai multă hemoglobină,
în jurul ei, 
aerul e mai scump ca în munți
aici nu există lift 
ca ideile să fugă afară,
când primăvara 
vrea să se ascundă în părul ei,
e obligată să urce pe scară,
are un conflict matinal în priviri
spațiu imens în suspine
când seara coboră în ferestre
aruncă  cu metafore în mine.

joi, 22 februarie 2018

Compromitere




De câte ori o femeie intră în camera mea și temperatura crește peste 25 de grade fotoliul își dă husa jos. E atât de vechi că i se văd arcurile. Nu scapă nicio ocazie fără să mă facă de râs.

Meteo



Mă spăl pe mâini în șoaptă să nu mă audă vreun nor rătăcit pe cer. La cel mai mic clipocit aceștia nu mai țin cont de prognoza meteorologică.

Un pictor naiv






Te desenez
cu un fire de lavandă
să-mi amintesc
de datele tale private
ce-mi stau imprimate
pe inimă
de buzele umede
asemeni unor rime
împerecheate,
te colorez cu-n trandafir,
dorm cu el în mâini
să nu fiu singur,
tălpile ți le las albe
să-ți scriu
adresa mea precisă,
poate te întorci,
de aproape un deceniu
ușa te-așteaptă deschisă.





miercuri, 21 februarie 2018

Un bărbat precaut





De câte ori ninge
mă încalț
cu cizmele cumpărate
din talcioc
ale unui soldat
cu picioarele retezate,
nu vreau să-mi rămână
tălpile imprimate
în singurătatea de pe stradă,
să murdăresc tăcerea
cu zăpadă.

Echivalențe




Un politician, motivând că femeile cele mai frumoase din lume se găsesc în patria noastră, a propus ca datoria externă a României să fie dată în mirese. Fiecare în valoare de 53 milioane de dolari echivalentul celui mai mare diamant descoperit.

Avere



Venim pe lumea asta desculți și sfârșim cu o pereche de pantofi legați strâns cu șireturile să nu-i pierdem din picioare, străbătând cerul.

Arii vorbite





Vorbele ei,
flăcări povestite
scumpesc aerul
la scară mondială,
trupul îi este
lumină mentolată
decretează în cearșaf
legea marțială,
plutim deasupra Atlantidei
casa îndoielii e uitată,
sunt scrisul domnului
pe un zbor fără pată,
e fermecătoare
ca un copil murdar
pe mâini de ciocolată.

marți, 20 februarie 2018

Obișnuință





Vecina mea la prima ninsoare spăla găinile cu zăpadă ca ouăle să fie albe. Anul acesta din greșeală a spălat și cocoșul. A doua zi nu l-a mai găsit. Găsise alte găini.

Modelul






Iarna m-a angajat pe post model
pentru un om de zăpadă,
mi se potrivea această meserie
nu trebuia să mai izgonesc
singurătatea pe stradă,
ninsoarea îmi furase chipul
vântul ieșit din birt mă biciuia
era panică în cuvinte,
devenind o sculptură în nea,
am stat nemișcat precum bunicii
în numele meu înveliți cu lumină,
după cum tăcea omul de zăpadă
cred că amândoi
aveam aceeași grupă sanguină.

duminică, 18 februarie 2018

Astenie




Mai sunt câțiva centimetri până la primăvară. Aerul se scumpește. Eu devin atât de subțire că de aș pleca din inima unei femei nu m-ar simți.

Adresa unui iubitor de poezie






Locuiesc la parterul
unui sonet,
holul e format
din patru cuvinte
până la  dormitor
am întins
câteva fraze succinte,
în baie numele meu
este pus la uscat,
îl  spăl în fiecare zi
ca pe o salopetă uzată
pătată de tăceri
transformate-n acizi,
de aici aud cum lumea mă uită,
inima neavând carnet de șofer
noaptea traversez
visele în fugă,
deranjat scriitorul bate timid
cu metafore în calorifer.

sâmbătă, 17 februarie 2018

O dorință mai veche





Trag răsăritul la xerox
îl împrăștiam celor săraci
primăverii îi pun scara
să se urce mai repede-n copaci,
intru în picăturile de ploaie
să perforez singurătatea
de pe străzi
fără ca tu să ma auzi
fără ca tu să ma vezi
te țin de un deceniu în substantive
din propoziții
ai făcut un joc de cărți
am aripile aproape desfăcute
vreau de undeva să te arăți.

Verde inocent




Am plâns o zi întreagă,
tata voia
să taie plopul din curte,
îmi era teamă
să nu cadă cerul pe noi
să-mi strivească
fluturele
pe care îl țineam
într-un borcan
acoperit cu abecedarul.

vineri, 16 februarie 2018

Sensuri




Am văzut multe peroane publice care folosesc cuvinte îmbrăcate în costume populare, dar acestea nu știu ce formă are hora.

Verde timid







Singurătății îi place
mirosul trupului meu,
când nu mă găsește acasă
sună la 112
și mă declară dispărut,
fără să mă întrebe
poftește frigul în casă
să stabilesc cu el
relații diplomatice
apoi se ascunde în podea
sub forma unor scârțâituri,
are o plăcere nebună
de a-mi fărâmița
inima în palme
ca pe o frunză uscată.

joi, 15 februarie 2018

Cu iubirea pe rever





Sub trupul ei,
se deschideau florile de bumbac
din cearșaf,
inima mă trecea la ora de vară
asemeni unui scenograf,
părul negru și lung
legitimație
de intrat în poeme
pe unde umblă îngerii
căutând visuri și vreme,
cardiograma pe masă
pulsa pe hârtia oarbă,
atât mai știu
sinceritatea de pe buze
îi era ca un inel de iarbă.

Celeritate





Am căutat în oraș să cumpăr cinci nasturi confecționați din copite de căprioară să-i dăruiesc ei pentru a-i schimba pe cei de la bluză care o îmbracă când vine la mine. Voiam să se deschidă mai repede. Nu am găsit. Am fost nevoit să meșteresc eu câțiva dintr-un meteorit căzut în spatele casei mele.

miercuri, 14 februarie 2018

Iubire cu stil



Dacă cerul
nu e albastru
mestec flori de gențiană,
aprind aragazul
să-mi încălzesc cuvintele,
picioarele scaunului
pe care va sta
le pun
în patru pahare cu apă
să înflorească,
preșul de intrare
îl scutur
până ies toți pașii din el
să nu o rănească.

Fantezie




O poetă care mă vizita de câte ori trecea spre Valea Prahovei mi-a spus că ea își lasă cartea de identitate în torpedoul mașinii să nu-i rămână vreo îmbrățișare imprimată pe fotografie.

Odă



Cât talent literar să am  pentru a scrie o odă mâinilor mele ce mă ajută de fiecare dată să rezolv problemele de geometrie ale picioarelor ei?

marți, 13 februarie 2018

Timp intrat în insolvență






Felinarele din epiderma mea
s-au stins ca niște țigări
cămașa maturizată
mai păstrează câteva îmbrățișări,
emisfera nordică a strigătelor din sânge
o țin în frigider
sub fotografia de pe cartea de identitate
am descoperit o fabrică de ger,
cuvintele cu deficit de hemoglobină
de-abia reușesc să mai aprindă în fraze
câteva  raze de lumină,
casă mi-e ignifugată de singurătate,
noaptea să nu mă recunoască
dorm cu pijamaua pe dos,
dar uneori visez necuviincios
ca un bărbat aflat la a doua pubertate.

luni, 12 februarie 2018

Zăpada



Îmi fură umerii și mâinile
apoi chipul puțin câte puțin
trupul îmi e un fost prieten
pe care nu mai am cu ce să îl închin.

Îmi ascunde  poteca
pe unde mă  furișam în mine
nu știe nicio limbă să îmi spună
că moartea e o viață fără vitamine.

Perforează singurătatea pe străzi,
repararea viselor e muncă de durată
de ce nu mai văd
în oglinzile retrovizoare ale inimii
trebuie zăpada întrebată.

duminică, 11 februarie 2018

Politică


Când am insomnie mut salteaua în bucătărie și ascult cum frigiderul meșterește pe întuneric cuburi de gheață să se simt ca afară. 

Învelind ziua de ieri cu o petală





Pianul așteaptă pe hol
de când puneam fire de iarbă
între paginile abecedarului
să nu se amestece propozițiile între ele,
atunci am plâns o zi întreagă,
după ce au tăiat o pădure
să o transforme în note muzicale,
puteau să adune din cuiburi
cântecele păsărilor
să confecționeze un instrument asemănător,
vocea mi-a rămas înregistrată
în lemnul lucios
dacă ating o clapă plină de praf
îi aud ecoul.

vineri, 9 februarie 2018

Cântec ascuns în pene




În contractul de muncă al nopții am trecut o singură clauză. Să nu îmi mai murdărească cămășile albe din șifonier cu asfințituri.

De-ale primăverii





Mi-am pus inima la înfrunzit
în palmele ei,
pe balcon am sădit
plante carnivore
să se hrănească
cu oasele singurătății incolore,
câteva raze de soare
caută timp pe strada noastră,
citesc din Topîrceanu
să stârnesc o adiere în fereastră,
între paginile cărții
am așezat fire de iarbă
adunate acum un an
pe la mijlocul verii
ca propozițiile
să nu se amestece între ele,
intimidate
de prospețimea primăverii.