duminică, 31 decembrie 2017

2018




Anul Nou să vă prindă la gât trei lănțișoare de aur, al fericirii, al bucuriei și al sănătății, pe care să nu le mai puteți da jos niciodată. La mulți ani!

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Centrală eoliană




Sângele meu pare o lanternă de luminat pustiul. Marea problemă e că bateria nu poate fi reîncărcată, decât de îmbrățișările unei femei.

Vioară scufundată în cuvinte





Lacrimile de fericire se înșiră lent pe o rază de lumină până devin un lănțișor de perle la gâtul femeilor. Misterul constă în faptul că nu mai poate fi dat jos niciodată.

vineri, 29 decembrie 2017

Prudență




Camera mea este antifonată cu câteva straturi de singurătate să nu mă audă nimeni dacă visez necuviincios.

Întlniri rare





Nu îi e teamă că o să-i citesc 
visele ascunse și confuze
trecându-i degetele prin păr
sau că îi voi schimba 
solstițiu de vară de pe buze,
la ușa inimii nu are santinelă,
strigătele sângelui ei
mă cheamă ca pe fiară rebelă,
adoarme cu un trandafir în mână
să sperie întunericul
ce mi-a transformat epiderma
într-un penitenciar de apusuri,
iubirea având voie la vorbitor
o singură dată pe săptămână.

joi, 28 decembrie 2017

Măturând prin memorie




Am bătut preșul de intrare o jumătate de zi până au ieșit toți pașii de anul trecut din el. Când eram spre sfârșitul operațiunii un domn a ridicat capul peste gard și m-a întrebat cum se numește strada. Nu mai mi-am amintit nimic și nu i-am răspuns.

Aritmetică




Dacă ar fi să scad din mine
timpul în care am visat,
singurătatea n-ar mai scârțâi
în podeaua de brad,
cuvinte nu ar avea hemoglobină
să poată face
în propoziții tunele de lumină,
m-aș subția
încât să mă strecor
pe sub cămașa ta de noapte
iubirii să fiu decor,
ți-ai dori să mă uiți
n-ai vrea să mă mai vezi,
m-aș simți ca un bărbat
ce umblă dezbrăcat pe străzi.

miercuri, 27 decembrie 2017

Camuflaj





Dorm cu pijamaua pe dos ca visele necuviincioase să nu mă recunoască. Dacă e recunoscută vreo femeie pășind pe vârfuri prin visele mele să nu deranjeze fanteziile o rog să-și schimbe pieptănătura.

Jurnal despre maturitate




Am gândurile ignifugate,
să nu întâlnesc pe stradă
vreo femeie frumoasă
să mă aprind,
visele îmi sunt planificate
le traversez de multe ori
fără să deranjez vecini
sau întârziați trecători,
timiditatea
nu îmi mai pătrunde în cuvinte
să vorbesc cu pauze lungi și erori,
cămașa s-a maturizat demult
nu îmi mai lasă inima la vedere
o ferește de frig și zăpadă,
merg deschiat la șireturi
obiceiul  pe care l-am păstrat,
știind că mă despart de mine
în fiecare clipă
ar trebui să stau mai mult plecat.

marți, 26 decembrie 2017

Plasture lipit peste iubire






Cuvintele mele
au deficit
de hemoglobină
de câte ori
vreau să-i fixez
cu buzele pe gât
puțină lumină,
asemeni unui lănțișor
din pietre de topaz,
trandafirii
îi înfloresc
cu erori în obraz.

După Crăciun







Mi-am făcut
marcaje pe inimă,
asemenea celor
pe unde trec pietonii
ca Moș Crăciun
să se întoarcă acasă,
era atât de obosit,
încât bastonul său
nu mai vedea
pe unde strada să o treacă,
cu o batistă albă
făcea semne de adio că pleacă
înainta greu,
n-am mai apucat să-i mulțumesc
pentru lumina lăsată în fereastră
ce mă ajută să urc la Dumnezeu.

duminică, 24 decembrie 2017

De Crăciun




Vecina mea a greșit compoziția cozonacilor. Le-a pus muzică de petrecere, a deschis ferestrele să audă colindele, le-a făcut acte de identitate din hârtie creponată, nu și-au revenit. A fost tentată să îl scoale pe Dumnezeu din somn să îi dreagă, dar i-a fost rușine. Ultima soluție a fost să sune la I.S.U. Prahova. 

Crăciun fericit!

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Așteptând cadouri




După 15 decembrie scot frigiderul în priză. Mi-e teamă că frigul produs el să nu schimbe data solstițiului de iarnă și să încurce planurile lui Moș Crăciun.

Crăciun cu părinții






Ningea și visele mele
nu își mai puteau ține
echilibru pe zăpadă,
casa se micșora
din cauza frigului,
tata ieșea să curețe
aleea până la stradă
împrăștia și o găleată
de cenușă
că Moș Crăciun
să nu aluneca până la ușă,
mama mergea la cimitir
cu tămâie și flori de busuioc
să-și roage rudele
să se înghesuie puțin
să-i facă și ei loc.

vineri, 22 decembrie 2017

Experiențe





Iarna folosesc inima
drept ambalaj
pentru iubire
pentru a nu îngheța
ca acum un deceniu
când neavând lemne
să bag în sobă
am văzut-o
la marginea suburbiei
făcându-mi semne
de adio,
acum modelez
privighetori din argilă,
populez cu ele livada
să intimideze gerul și zăpada.

joi, 21 decembrie 2017

Șoc


Omului de zăpadă nu-i  crește niciodată barbă, dar are mereu obrajii dați cu spumă de ras.

Politică


Când am insomnie mut salteaua în bucătărie și ascult cum frigiderul meșterește pe întuneric cuburi de gheață să mă simt ca afară. 

Anonima




Locuiesc la primul etaj al unui bloc din Ploiești. Într-o dimineață după ce am scos cearșaful  pe balcon în cutele căruia se vedeau îmbrățișările unei femei acesta a dispărut. Polițistul căruia i-am relatat incidentul mi-a spus că e mai ușor să caute femeia să fac alte cute, decât să găsească cearșaful.

Solstițiu de iarnă






Noaptea ascult
muzică rusească
să mă obișnuiesc cu frigul,
iarna
oglinzile retrovizoare ale inimii
se aburesc
ca un cadran de ceasornic
la asfințit
trebuie să le șterg cu batista
din cinci în cinci minute
să văd cine  m-a uitat
cine a mai murit.

miercuri, 20 decembrie 2017

Calendar




Am cunoscut o doamnă care dormea ținând între degete petale de trandafiri să știe când se schimbă anotimpurile.

Text cu ceas





Când îmi scriu biografia
folosesc date din viața
mărului din fața casei,
el îmi consumă melancoliile 
să fiu mai subțire
să mă pot strecura
în propoziții,
îmi bate în geam
când trece 
vreo femeie frumoasă pe stradă,
se observă asta
în spațiile albe
din inima mea,
mi-am alcătuit un ceas
din frunzele lui
ce indică anotimpurile precis,
dilema mea există,
nu știu când să îl pun să sune
să mă opresc din scris.

marți, 19 decembrie 2017

Sărbători





Crăciunul ne face să auzim suferința din oameni. E momentul când tăcerile noastre devin curate,  foșnesc asemenea unei hârtii creponate, vrând să facem o inimă.

Ambasador în ținutul singurătății





Am păstrat sâmburii de măr,
ca pe niște puncte cardinale,
până cade prima zăpadă
să provoc cu ei avalanșe
peste biografia mea,
orologiul l-am acoperit
cu tricourile mele din tinerețe
pictate de ruj
precum șoaptele
spuse la repezeală de o femeie,
arcuiesc în minte strada
pe lângă filiale iubirii
unde m-am despărțit de mine,
curg asemenea unui text
plin de metafore zdrențuite,
în acest fel pregătesc lumea să mă uite.

luni, 18 decembrie 2017

Meserie




Pentru că mă strângeau pantofii i-am umplut cu apă și i-am băgat în congelator. A doua zi erau perfecți, numai că gheața pe care am scos-o din ei știa să meargă. Întrucât frigul merita o recompensă i-am încălțat și am plecat la dans.

duminică, 17 decembrie 2017

Verde întristat






Pianul e trist și prăfuit,
nu am mai cântat la el
de când stăteam
pe bancheta din spate
a mașinii,
mereu l-am considerat
o pădure întreruptă, 
transformată
în note muzicale,
de câte ori trebuie
îmi scriu biografia
vin să iau date
din sunetele lui dezacordate.

vineri, 15 decembrie 2017

Necunoscuta






Bărbații pictați din tablouri
întorceau capul după ea,
ventilatorul din colț
îi împrăștia frumusețea peste tot,
cred că își ține 

cartea de identitate în frigider
să-i încetinească marșul ridurilor,
noaptea își pune fustele
să asculte muzică de dans
după felul în care pășește,
dacă într-o zi 

ar veni la mine acasă
aș împrăștia zahăr tos
pe aleea ce duce la poartă,
nu știu de aș avea curaj
să arunc cămașa de pe mine
să-mi citească 

înscrisurile din inimă,
așa cum nu îndrăznesc 

să mă dezbrac
în fața steagului național.

joi, 14 decembrie 2017

Telefonul






Prietenii mei stau înghesuiți
în cartela de telefon
precum cumpărătorii
la deschiderea unui market,
au mâinile lipite de corp
nu își pot șterge
transpirați nici cu manșeta,
femeia din capul listei
nu poate să deschidă poșeta
să-și caute rujul și penseta,
nu pot suna pe nimeni
suburbia mea
e cotropită de singurătate
privesc lung la tastele albe
asemenea unui pianist
cu degetele amputate.

Mecanicul




Dacă tot nu mă însoțește nimeni când mă plimb prin inimă mi-am cumpărat o mașină cu ajutorul căreia fac tuneluri în propoziții, apoi înghesui lumină în ele.

miercuri, 13 decembrie 2017

Ziarul





De câte ori cineva
vrea să mă fotografieze
pun în dreptul inimii
un ziar,
pot fi văzute mâzgăliturile
lăsate de femei,
tristețile ce nu le-am măturat
de câteva decenii,
lumea
pe care o aud cum mă uită,
mai importante sunt știrile
despre boomul imobiliar
sau dacă frigul
pentru doi oameni de zăpadă
poate fi un intermediar.

Pericol




Am întrebat o colegă de ce poartă rochii atât de mulate pentru că întotdeauna îmi sugrumă propozițiile. Mi-a răspuns ca îi e teamă când iese în oraș să nu i se împrăștie frumusețea pe asfalt.

marți, 12 decembrie 2017

Dezvățându-mă de viață






Ninge peste mine ca peste o statuie,
zăpada  îmi șterge lent chipul
apoi brațele, 
în curând umbra mea
nu se a mai putea urca în copaci 
dacă m-aș pipăi
aș da numai de singurătate,
în jurul inimii am săpat un șanț de apărare
să nu se apropie nimeni,
ar fi bine să urc într-un tramvai,
numai că trebuie să scot bilet și parcului,
nu-l pot abandona
albul i-a furat aleile și e dezorientat,
nu știu unde să găsesc
un mecanic să-mi repare visurile,
trupul meu
pare un fost prieten pe care l-am uitat.

Haos





Am privit
cu coada ochiului
orologiul din perete
cu cuc
să văd câte secunde
se scurg între fluxul
și refluxul trupului ei,
ceasului i-au sărit limbile
tăind orele de pe cadran
ca pe niște batiste albe și pure,
pasărea rămasă fără pene
s-a refugiat în pădure.

Dreptaciul




Cât talent literar să am eu pentru a scrie o odă mâinii drepte care mă ajută de fiecare dată să rezolv problemele de geometrie ale picioarelor ei?

luni, 11 decembrie 2017

Mă feresc să trec pe lângă mine






Traversez visurile
în vârful picioarelor
să nu deranjez vecinii,
dacă pe stradă
întâlnesc cu cineva
rănit de singurătate
mă ofer să-i leg un garou
să-i opresc sângerarea,
de când a început să ningă
țin emoțiile 
în dosare aseptice
să nu facă eczeme
de la amintirile mele,
de neînțeles  e faptul
că sunt singurul martor
în momentul în care
timpul mă declară dispărut.

Consecvență





Dacă vedeți pe malul mării un bărbat aprinzând țigară de la țigară să știți că sunt eu, așteptând să se evaporeze toată apă să fac cunoștință cu o sirenă.

Avarul




Prietenul meu nu se oprește niciodată lângă o statuie reprezentând o femeie. Îi e teamă să nu îi ceară bani pentru a-și cumpăra cuvinte.

duminică, 10 decembrie 2017

Secrete

Păstrez în memorie
datele private 
ale trupului ei,
formulele matematice
cu ajutorul cărora
rezolv problemele de geometrie
ale brațelor și picioarelor,
parola pe care o șoptesc
ca buzele 
să i se umezească,
traseul secret 
pe care îl urmez
ca simțurile 
să-i devină agresive,
e strict secret cifrul 
cu care îi reglez
temperatura în celule
până florile de bumbac din cearșaf
înfloresc sub trupul ei.

Superstiții



Cum dă prima ninsoare vecina mea spală găinile cu zăpadă ca tot anul care vine să facă ouăle albe.

Dificultăți




Vreau să învăț să dansez cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Pentru acest lucru mi-am pus șosetele și pantofii să asculte muzică de dans de astă vară.

Sărbători





În zilele de post
femeile devin minore,
se ascund
când își ung încheieturile
cu ulei de trandafir
asemenea păpușilor
ce au furat
bomboanele din brad,
își schimbă pieptănătura,
cărarea din păr
o fac pe unde visele
au cel mai mare vad,
de vreau să le salut
este înțelept
să îmi pun un ecuson în piept.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Așteptând





Dacă cerul
nu e albastru
mestec flori de gențiană,
aprind aragazul
să-mi încălzesc cuvintele,
picioarele scaunului
pe care va sta
le pun
în patru pahare cu apă
să înflorească,
iar preșul de intrare
îl scutur
până ies toți pașii din el
să nu o rănească.

Talent




O poetă care mă vizita de câte ori trecea spre Valea Prahovei mi-a spus că ea își lasă cartea de identitate în torpedoul mașinii să nu-i rămână vreo îmbrățișare imprimată pe fotografie.

Servicii




Damele de companie de cele mai multe ori sunt plătite nu pentru serviciile oferite, ci pentru a pleca cât mai repede.

vineri, 8 decembrie 2017

Păreri șoptite


Iarna s-a cățărat în balcoane. Femeile ce întind  rufe pe sârmă se mișcă de parcă o fac pentru ultima oară.

Rezumatul umbrelor



E atât de multă ceață,
pot trece pe lângă mine
fără să mă recunosc,
bine că am pantofii lustruiți
vad ei încotro merg
mai ales că pe tălpile lor
am desenată harta orașului
și adresele unde am deschise
filiale de iubire,
vântul răsfoiește
operele postume ale toamnei
scrise pe frunze,
sunt ca o pasăre oarbă
ce se ține
după cântecul ei de astă vară
să ajungă la cuib.

Efort




Unele femei sunt asemenea unor broaște țestoase ce se plimbă maiestuos pe malurile insulei Galapagos. Este foarte greu să le întorci cu fața în sus.

joi, 7 decembrie 2017

Dali la tribunal




Vrând să-i fac un compliment unui politician i-am spus că albastrul cravatei sale seamănă cu fondul albastru din tabloul ”Marele masturbator„ de Salvador Dali. Supărat că am folosit idei aluzive m-a amenințat că mă dă în judecată unde trebuie să aduc probe.

Viciu





După ce ninge
prima oară
merg la mare,
aștept pe țărm
să văd
dacă iese din apă
vreo sirenă
să facă
un om de zăpadă,
având
coadă de pește.

miercuri, 6 decembrie 2017

Sfântul Nicolae



Am fost uimit că după o lună de când tata îmi făcuse un om de zăpadă în grădină acestuia nu-i crescuse barbă albă. Școlar fiind credeam că toți oamenii de zăpadă sunt rude cu Sf. Nicolae.

marți, 5 decembrie 2017

Lacul ca un ceasornic




Frigul a pus valurilor
cătușe de gheață,
pare un CD imens
unde vântul
și-a înregistrat vocea,
o lentilă prin care morții
privesc cum carul mare
transportă singurătatea prin cer,
deasupra doi pescăruși se rotesc
urmând malurile
pline de trestii și țipirig
ca limbile unui ceasornic
pe un cadran
al cărui echilibru e ținut de frig.

Surpriză




O femeie și un bărbat s-au împrietenit pe facebook. După o perioadă în care au făcut schimb de amabilități ea îl invită acasă. Vai, ce rochie frumoasă, zice el, când se întâlnesc prima oară. Nu vrei să mi-o împrumuți și mie să văd cum îmi stă? 

luni, 4 decembrie 2017

Lumină adormită într-un nufăr






Dacă iubirea ar fi
o problemă de geometrie
m-aș preface
întindere de nisip,
sperând că o femeie
cu degete mici
ce-ar pute croi
unei păpuși adăpost
să traseze pe mine
linii și cercuri
până când formula optimă
aș învăța-o pe de rost.

Supliciu





Spațiul dintre ani este foarte strâmt. Sunt nevoit să mă subțiez atât de mult, încât aș putea trece printre două fire de nisip fără să deranjez eternitatea din ele.

Exercițiu de alungat singurătatea




Poetul are atât de multă imaginație, încât lipește postere cu femei goale pe ușa de la dormitor, apoi bate la ușă să-i dea drumul înăuntru.

duminică, 3 decembrie 2017

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Inconveniente




Camera s-a contractat
din cauza frigului,
să nu-i apară 
vreo eczemă 
singurătatea s-a refugiat
sub preșul de la intrare,
inima mea
ce a luat forma patriei
a întrerupt
relațiile diplomatice cu iarna,
temându-se că unei femei
i-ar fi greu să încapă înăuntru
cu toate fanteziile.

Stiluri




Am observat că unii după ce fură pentru câteva generații se călugăresc. Denigrează lumina electrică în favoarea lumânărilor. Investesc în fabrici de salivă. Sunt revoltați că uterele nu lucrează în trei schimburi. Nu mai suport aceste umbrele toxice ținute deasupra capetelor noastre, deși siguranțele revoltei s-au ars. Din cauza lor rănile par lovituri de gloanțe din gheață după ce armele cu lunetă au fost sfințite.

vineri, 1 decembrie 2017

1 Decembrie






Îmi amintesc cum repetam
lecția de geografie
pe iarba crudă de sub arțari,
punctând conturul patriei
cu gărgărițe și bondari,
nu voiau să rămână pe granițe
nu cunoșteau acest anotimp,
se îndreptau insistent spre exterior
căutând în verdele timid istorie și timp,
și azi mai am nedumeriri și frisoane
că nu am aflat de unde știau micile gângănii
care este arealul limbii române.