joi, 30 noiembrie 2017

Frunza




Singurătatea pe străzi
laolaltă cu capace de bere,
cerșetori care nu știu să scrie
pentru a-ți elibera chitanțe,
frunză uitată de vânt pe asfalt
precum tăcerea unei femei
pe reverul unui bărbat
am urca-o cu liftul în camera mea
de la ultimul etaj,
înălțime de unde unii se aruncă
să vadă dacă le cresc aripi, 
începuse se respire
din cauza căldurii mâinilor mele
credea că s-a întors primăvara
să-i fie gardă de corp.

miercuri, 29 noiembrie 2017

Text scris despre mine




Nu mă visează nimeni,
dimineața m-aș trezi palid
ca și când aș fi stat întru-un flacon
cu incertitudini,
nu se gândește nimeni la mine
aș simți cum mi se subțiază cămașa 
să mi se vadă inima,
îmi ascult cardiograma 
aud cum sângele
pulsează din ce în ce mai încet,
înseamnă că mulți se străduiesc
să mă uite,
m-am împăcat cu ideea
că nu sunt decât o vioară
înfrunzind
la fereastra limbii române.

Bibliotecă




Moartea este lectura preferată a trupului. Am vrut să văd pe unde vine poezia spre inimă și am constatat că drumul era bătătorit de îngeri, încercând să-mi citească visele.

marți, 28 noiembrie 2017

Meserie





Frumusețea ei este atât grea, încât podeaua din scânduri de brad scârțâie. Să nu sperie razele de lună ce vor să ia locul singurătăți aduc un tâmplar să adune toate scârțâiturile și să le ducă în pădurea din apropiere.

Întâmpinare




De la poartă până la intrarea în casă am trasat cu zahăr tos un fel de trecere de pietoni. Frigul are prostul obicei să intre înaintea mea în casă. M-am gândit că nu ar strica ceva dulce și alb pe preșul de intrare pentru întâmpinarea iernii, chiar dacă nu am avut timp să scutur pașii din el murdăriți de toamnă.

luni, 27 noiembrie 2017

Mutații




Câinii celor ce au o legătură cu guvernarea acestei țări și-au modificat metabolismul. Nu latră, decât contra cost.

Cu inima rezemată de tereastră





Îți scriu de la marginea
suburbiei mele,
aici singurătatea
doare din ce în ce mai tare,
centrala eoliană din zare 
respiră în locul câmpiei,
vara rămasă în  păsări
se scurge în pământ
prin siluetele estompate
ale copacilor
obosiți de după amiezile
adunate în ramuri,
am aceeași  stare 
ca lacul din apropiere
căruia frigul i-a pus cătușe la valuri,
te anunț că nu mai pot veni
ceața a acoperit bornele kilometrice
pe care le-am plantat
la împlinirea fiecărei vârste
pe drumul către tine,
e târziu, curând se face beznă,
te rog, îngăduie acestor cuvinte
să te sărute pe gleznă.

duminică, 26 noiembrie 2017

Alternative





Viața mi se pare uneori o stâncă căzută în mijlocul drumului. Să mergi mai departe spre fericire ori îți folosești aripile de rezervă, ori îți cumperi o mașină de făcut tuneluri.

Convingeri



Cei de la salubritate nu măturase strada mea de singurătate și ceața. De teamă mama m-a rugat să o însoțesc până la biserică. La întoarcere tușea mai tare ca o ramură de copac contaminată de toamnă. Așa mi se întâmplă, zice ea, de câte ori trec pe lângă cimitir.

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Zăpada mi-a găsit cuvintele desculțe





A nins, 
ideile nu își mai pot menține echilibru
în propoziții,
lucrurile pe care le privesc
au o clipă de ezitare
până își definesc conturul, 
ar fi o imprudență și-un desfrâu
să mai număr
fulgii de zăpadă,
făcând noduri la batistă
acum când vremea
mi-a ajuns până la brâu, 
e un bun prilej
să-i transcriu șoaptele de aseară 
pe zăpadă
să văd dacă iubirea din ele
topește totul pe 100 de metri pătrați
și cerul devine senin,
așa cum îmi imaginam în copilărie
că inimă au numai oamenii 
ce iau aspacardin.

Amanta





Îi trimitea zâmbetele cu dricul să nu se emoționeze prea mult, iar la plecare plângea cu lacrimile de rezervă să nu-i păteze cămașa.

vineri, 24 noiembrie 2017

Pericole de neoprit




Cineva mi-a furat tinerețea
a înființat
filiale de iubire în oraș,
un intrus mi-a șters 
o parte din visele planificate,
mi-a rupt cămașa
să se vadă mâzgăliturile
lăsate  de unele femei pe inimă,
a schimbat
concentrația singurătății
am căzut în dizgrația cuvintelor,
semnătura mi-a fost prescurtată
să certific mai repede nopțile,
la o primă cercetare
bănuiesc un bărbat ce semăna cu mine.

Stres




Vecina mea care e bucătăreasă la cantina socială. Când vine acasă mai întâi spală muștele pe dinții să nu-i infecteze alimentele. M-a rugat frumos să am grijă de muștele mele de la etaj care au învățat versuri pe de rost pe de rost și le bâzâie în toată casa.

joi, 23 noiembrie 2017

Moartea e memoria universului




Ne măsurăm viața cu o lumânare aprinsă, având impresia că mai avem de căutat timp pe lumea aceasta. Când flacăra e aproape să se stingă constatăm că menirea noastră a fost să domesticim întunericul cu oamenii și lucrurile pe care le-am iubit.

miercuri, 22 noiembrie 2017

Cântând sub așternut




Nu sunt de acord cu Mark Twain care spune că orișice epocă inteligența este constantă, dar admit ideea că iubirea este la fel în toate orânduirile sociale. Matematic inima acoperă aceiași suprafață de pustiu.

Vecini noi




După ce alerg toată ziua prin oraș hainele mele sunt atât de obosite, încât nu observă că se învecinează cu un umeraș pe care freamătă o rochie de mătase.

marți, 21 noiembrie 2017

Veto




Cămașa mea a vrut să se sinucidă. Nu am fost de acord. Purta pe ea îmbrățișările femeii cu care acum un an striveam noapte între noi până răsărea luna.

La coadă la fericire




Un bărbat nu mai putea să viseze nuduri. De câte ori se trezea noaptea aprindea un băț de chibrit să vadă dacă nu cumva vreunul a dat fanteziile din jos din pat să-și facă loc lângă el.

luni, 20 noiembrie 2017

Tratament




Singurătatea are aceiași grupă sanguină ca mine. Când văd o femeie frumoasă îmi pun termometrul pe care îl port în căptușeala hainei. Mă simt ca atunci când sunt răcit. Să-mi treacă alerg acasă și în loc să-mi fac un ceai de tei din cauza emoțiilor prepar unul din cucută.

Capitalism





Cerșetorii nu dau chitanțe,
de fapt oamenii
îi plătesc să plece din viața lor
să nu le mai audă
tristețea din palme
foșnind ca o hârtie creponată,
cuvintele le sunt pline de migrene
le-ar sta bine
scrise pe poarta de intrare
a unei mănăstiri
sau lângă ziua de ieri
depozitată în penitenciarul dreptății,
anotimpurile îi uită la colțul străzi
unde stâlpul de electricitate
pare o santinelă a singurătății.

duminică, 19 noiembrie 2017

O semnătură prescurtată




Numele meu este asemenea unei salopete pe care o îmbrac zilnic la muncă. Spălată în fiecare zi cu săpun cazon să iasă apusurile din ea a intrat la apă exagerat de mult. Există riscul să-mi rămână mâinile și picioarele pe afară.

Propoziție navigabilă




Uneori mă simt ca o apă ce curge în toate părțile nefiind stăpânit de mâinile unei femei asemenea unor vâsle.

Botanistul




Pe balcon am numai ghivece cu plante carnivore. Aștept să se apuce să ronțăie oasele singurătății în iarna aceasta atâta timp când bondarii s-au ascuns sub hainele abandonate ale verii.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Carnet de șofer




Inima mea nu  are carnet de șofer. Umblă prin lume fără să cunoască regulile de circulație. Nici visele nu au absolvit vreo școală de pilotaj și au o tehnică impecabilă de a mă purta spre cel mai luminos loc al iluziilor. Pentru orișice eventualitate în fiecare dimineață când plec de acasă las o scrisoare de despărțire, chiar dacă nu vreau să mă imit pe mine și caut rute ocolitoare pentru a nu face aceleași erori.

Prestigiul hoției





Banii au ajuns cel mai performant excitant. Îi determină pe unii să intre de bună voie după gratii fără să opună cea mai firavă rezistență.
Prestigiul hoției ne-a dus la suprema degradare. Trist este faptul că revolta nu mai este accesibilă tuturor.

vineri, 17 noiembrie 2017

La proces





M-a dat în judecată
pentru că am visat-o goală,
că  m-am imaginat cercel
prins la urechea ei
să o văd cum intră goală în pat,
am fost acuzat că am poreclit-o
”utilaj de deszăpezire,,
rugând-o să-mi deblocheze
porțile de zăpadă,
știam că soarele din trupul ei
topește tot 
pe o rază de 10 metri pătrați,
am pierdut procesul,
după ce am ajuns acasă 
mi-am adunat toate cămășile
și le-am dat foc
să scot singurătatea din ele.

joi, 16 noiembrie 2017

Zăpada




Îmi fură umerii și mâinile
apoi chipul puțin câte puțin
trupul îmi e un fost prieten
pe care nu mai am cu ce să îl închin.

Îmi ascunde  poteca
pe unde mă  furișam în mine
nu știe nicio limbă să îmi spună
că moartea e o viață fără vitamine.

Perforează singurătatea pe străzi,
repararea viselor e muncă de durată
de ce nu mai văd
în oglinzile retrovizoare ale inimii
trebuie zăpada întrebată.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Visuri gata să moară




Ninge abundent
mă simt
ca într-un poligon de tragere,
mai întâi îmi dispar umerii
apoi chipul puțin câte puțin,
cuvintele se prescurtează
din cauza frigului
camera se contractă
atât de mult
încât visele îmi rămân afară,
singurătatea alunecă
mai repede pe zăpadă,
se ascunde
sub preșul de la intrare,
inima își caută o nouă poziție
aud cu oamenii mă uită
și o femeie frumoasă
foșnește într-o propoziție.

marți, 14 noiembrie 2017

Program pentru folosirea cuvintelor





Mă simt ca un școlar
înaintea tezei
la limba română
ce îmbrăca în secret
tricoul fratelui său mai mare
imprimat cu sute de cuvinte
să învețe mai repede,
azi nu știu
cum să dezbrac mai iute
cămașa impregnată
de apusuri și fum
ca oamenii să mă uite mai încet,
ceea ce e la fel
ca și când am răcit în copilărie
și aspirină o iau de-abia acum.

Necunoscuta din vis





Nu pot s-o strig, nu are nume,
indiferentă și  goală
se mută dintr-un vis în altul
răsfoindu-mi dezordinea personală,
umbra îi miroase a parfum
am tras cu urechea la trandafiri din grădină
să văd de s-a plimbat și pe acest drum,
un pictor a vrut să mă înfieze
în gândurile mele să îi dea de urmă,
dar fără să știe cum o cheamă
tabloul ar fi fost o operă postumă
i-am explicat unui taximetrist
că nu e o nălucă
i-am descris toate datele private
i-am spus că e convingătoare
când nu vrea să vorbească
să meargă în lume s-o aducă,
deși eram convins
că de nu-și schimbă domiciliul
nu cred să o găsească.

luni, 13 noiembrie 2017

Croitorie




Îmbrăcămintea unei femei reprezintă o colaborare cu cei din jur, o invitație la relații diplomatice. Dezbrăcată este un tablou rezemat de o pernă unde culorile sunt radicalizate, așteptând o dezbatere severă despre tăcere.

duminică, 12 noiembrie 2017

Răsărit






Florile de bumbac
din cearșaf
se deschideau până dimineața,
între cutele lui
ne rămâneau îmbrățișările
ca niște fâșii de ziar
cărora le-am dat foc,
scos pe balcon să respire
împreună cu o pijama și un furou
vrăbiile ciripeau la el
ca la un ecran
unde se vedea cum noaptea
strivită între trupurile noastre
născuse soare nou.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Cu Ion Creangă în ghiozdan





Mamă îmi spunea
că voi merge la școală
însoțit de Ion Creangă
și amintirile sale
să nu-mi fac griji
că toate porțile caselor
vor fi deschise
să intre toamna,
numai că El,
dădea drumul găzelor
ascunse de mine în penar
să-mi ronțăie cuvintele
din abecedar.



vineri, 10 noiembrie 2017

Frunze filozofice





Toamna m-a silit
să îmi schimb limbajul
de parcă pe câmpul de luptă m-a învins,
apa din pahare a devenit murdară
orașul cu diplome de ceață a fost distins.

Sub poza de pe cartea de identitate
nopțile s-au refugiat devenind album
una câte una frunzele grațiate
îmi spun că scopul poeziei este însuși ea,
eu trăind într-un poem atât cât mă consum.

joi, 9 noiembrie 2017

Destin modificat





Dumnezeu încalcă regulile
stabilite de el,
intră în visele mele
le repară
bluza să-i fie deschisă
doar la doi nasturi,
când ne dăm mâinile
ne strecoară între ele o floare,
din pădure îmi aduce
lemne sfințite
să-mi încălzesc cuvintele,
îi dăruiește funii de lumină
să mă lege strâns de trupul ei
ca pe o tânără cruce.

miercuri, 8 noiembrie 2017

Când noaptea mea era mică




Mama era mereu ocupată,
la prima oră ștergea
soarele de pete
cu ștergar umed
să nu-mi apară pistrui pe față,
scutura preșul de la intrare
de pașii de ieri,
bătea cearșaful
cu o nuia
de ieșeau din el
toate visele necuviincioase,
fără să mă vadă
în fiecare dimineață
mă duceam în gradină
luam teiul în brațe
stăteam cu inima
lipită de el să îl încălzesc,
apoi îl strângeam ușor
 până când ramurile
îmi umpleau cana de ceai.

marți, 7 noiembrie 2017

Amurg de toamnă




Ajut lumina să traverseze grădina
obosită
se împiedica în rugii de mure,
timpul se internează în crizanteme
fugit din orologiile gărilor sure.


Mă prefac că nu îmi amintesc
iambii mei stângaci
unde o femeie uitarea o degustă
ca toamna în dorința ei de-a demola
să nu-i descoasă tivul de la fustă.

Deasupra o pasăre albă cu gânduri de ducă
desenează
cu săpun cuiburi de aer imense,
vreau să văd cum tresare sufletul meu
între ierburile care lent se usucă.

luni, 6 noiembrie 2017

Lumina văzută printr-o gutuie




Vântul a ieșit din birtul
de la colțul străzii,
vânzolește ezitările din oraș,
obosești să ai grijă de tine însuți,
frunzele au ascuns drumul
ce ducea la femeia iubită
ca niște meseriașe ale uitării,
o mai poți vedea
doar în oglinzile retrovizoare ale inimii,
nu mai sunt petale de trandafir
să am cu ce să mă hrănesc
să-mi măresc inocența,
este imposibil
să-mi găsesc pe chip sensuri și păreri,
va trebui să merg la casa părintească
să-mi cumpăr propriile mele tăceri.

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Curiozități



Ne-am îndrăgostit atât de tare, încât a doua zi am găsit hainele îmbrățișate în șifonier, șireturile de la pantofii mei se înnodase de șireturile de la pantofii ei, iar semințele din mărul care mușcasem amândoi începuse să lumineze ca lumânările de anul nou.

joi, 2 noiembrie 2017

Stihuri spontane





Când și-a tăiat părul
să-i încapă în poza
de pe cartea de identitate
mi s-au prescurtat cuvintele
de parcă le-a furată
o parte din libertate.

Când i-a acordat zâmbetului
mai puțin timp
inima nu am mai folosit-o
decât să aprind lemnele în sobă
și să se roage
până trece acest anotimp.

Când și-a ascuns îmbrățișările
în cutele cearșafului
țesut din flori albe de bumbac
am simțit cum un înger
mă împinge în propoziția frumoasă
a unui poet tânăr și sărac.

miercuri, 1 noiembrie 2017

Insatisfacții




Nu mai ies din casă. Privesc toamna prin gaura cheii să nu-mi rămână pe trup. Apa din pahar a devenit murdară după ce toamna a trecut prin el, iar fața de masă este atât de îngălbenită de parcă ar fi fumat un pachet de țigări. Am destul timp să-mi planific tăcerile.

Denivelări de sidef







Un prieten mi-a spus că nu poate să doarmă cu soția în pat pentru că toată noaptea visează alți bărbați. După o perioadă s-a mutat la maică-sa. A făcut o intervenție la primărie ca numerele celor două case să aibă același număr la poartă. Acum aveau același domiciliu. Trebuia să fie fericit.