marți, 31 octombrie 2017

Peisaj nocturn




Trag răsăritul la xerox și îl pun sub fotografia mea din cartea de identitate. 
Zilnic fac această muncă de muncitor necalificat.
Îndoielile din sufletele noastre au devenit o obligație. 
Un prezent așa de sărăcăcios în revoltă nu am mai avut demult. 
Simt cum mă îndepărtez de mine cu pași mărunți, fără dramatism. 
Înfrângerile s-au transformat în agenții de știri. 
Mă încurajează apariția pe harta țării a uzinelor de produs salivă.
Visele par porturi cucerite de ceață. 
De sărbători baloanele sunt umplute cu aerul din camerele în care plângem. 
Unii transportă  sufletul acestui popor spre o deznădejde programată. 
Speranțele se nasc gâfâind. 
Idealurile au toate tulburările funcționale să iasă în lume afectate de strabism. 
Nu știu cine ar mai putea recupera țara dintre atâtea strigăte.