luni, 30 octombrie 2017

Neliniștea luminii





Sub frunzele uscate,
mirosind a apus de soare
am găsit urme de viață,
un sâmbure de măr
ca un mic proiectil
urmărea cum vara
prinsă în portiera unei mașini
era târâtă în afara orașului
în timp ce toamna
rotea meridianele în păsări,
nu știa orarul cu ninsori
când ar trebui să explodeze
să ducă lumina în exil.