marți, 31 octombrie 2017

Idealuri modificate genetic




Înțeleg de ce colegul meu, șef de promoție la medicină umană, 
a ajuns șef de morgă la o grădină zoologică din Suedia. 
Îmi este imposibil să găsesc sensuri pe chipul meu. 
Dreptatea a ajuns un supermarket plin de mărfuri contrafăcute. 
Când vreau să intru la cumpărături îmi desfac șireturile de la pantofi,
viitorul să vadă că are cu ce se spânzura.

Peisaj nocturn




Trag răsăritul la xerox și îl pun sub fotografia mea din cartea de identitate. 
Zilnic fac această muncă de muncitor necalificat.
Îndoielile din sufletele noastre au devenit o obligație. 
Un prezent așa de sărăcăcios în revoltă nu am mai avut demult. 
Simt cum mă îndepărtez de mine cu pași mărunți, fără dramatism. 
Înfrângerile s-au transformat în agenții de știri. 
Mă încurajează apariția pe harta țării a uzinelor de produs salivă.
Visele par porturi cucerite de ceață. 
De sărbători baloanele sunt umplute cu aerul din camerele în care plângem. 
Unii transportă  sufletul acestui popor spre o deznădejde programată. 
Speranțele se nasc gâfâind. 
Idealurile au toate tulburările funcționale să iasă în lume afectate de strabism. 
Nu știu cine ar mai putea recupera țara dintre atâtea strigăte.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

luni, 30 octombrie 2017

Neliniștea luminii





Sub frunzele uscate,
mirosind a apus de soare
am găsit urme de viață,
un sâmbure de măr
ca un mic proiectil
urmărea cum vara
prinsă în portiera unei mașini
era târâtă în afara orașului
în timp ce toamna
rotea meridianele în păsări,
nu știa orarul cu ninsori
când ar trebui să explodeze
să ducă lumina în exil.

duminică, 29 octombrie 2017

Martor al primei zăpezi





Ninge peste mine ca peste o statuie
zăpada  îmi șterge lent chipul,
în curând umbra mea
nu se va mai putea urca în copaci,
dacă m-aș pipăi
aș da numai de singurătate,
în jurul inimii 
am săpat un șanț de apărare
să nu se apropie nimeni,
ar fi bine să urc într-un tramvai,
numai că trebuie să scot bilet și parcului,
nu-l pot abandona
albul i-a furat aleile și e dezorientat,
nu știu unde să găsesc
un mecanic să-mi repare visele
doamna din ele să devină utilă,
trupul meu pare un fost prieten
care nu are acte de stare civilă.

vineri, 27 octombrie 2017

Toamna




Recunosc un bărbat singuratic,
ca și mine arcuiește în minte
strada
ca femeia aceea frumoasă
să treacă pe la poarta lui,
calculează albastrul din dimineți
să-i ajungă
și pentru cerul de mâine,
ocolește farfuriile din bucătărie,
umbra îi e atât de grea
că le-ar face țăndări,
noaptea caută în dicționarul de botanică
să vadă dacă pelinul
era la fel de amar și acum 100 de ani,
iar toamna devine atât politicos
că în tramvai îi cedează locul
și unei tinere însărcinată de un sfert de oră.

joi, 26 octombrie 2017

Marginalizat în mine însumi





Am fost decor
pentru textele mele
ca într-o sală de spectacol
unde lumea a venit să mă uite,
nu am făcut economie de fotolii
în calea reflectoarelor
nu am fost obstacol,
trăiam urgent
ca un copac umblător fără de noroc,
n-am auzit că în miez de noapte
cineva din cer
ruga morții din cimitir
să se înghesuie unii în alții
să facă și altora loc.

miercuri, 25 octombrie 2017

Ceea ce uiți te face mai liber




Nu cunosc pe nimeni în consiliul de administrație al toamnei să-i  influențeze comportamentul și deciziile. 
Voiam să știu când aduce utilajele de demolat să mă pot ascunde în imaginație. 
Dacă are vreun plan de salvare al păsărilor fără domiciliu stabil și întocmește vreo statistică a umbrelor devenite supraponderale.
Am încercat să corup vântul să-mi fie iscoadă dezbrăcată. Dar că orişice individ cu aere este mai mult preocupat să producă dezordine în prioritizarea bolilor și să umble pe sub fustele doamnelor fără să-l vadă nimeni. 
Aș fi dorit ca oamenii să fie deteriorați mai cu delicatețe. Toamna să fie mai îngăduitoare cu condamnarea frunzelor. 
Mai indulgentă cu lumina izgonită în școlile profesionale unde se predă contemplarea. Elanul de a face dragoste s-a diminuat. 
Oamenii sunt preocupați mai de grabă cum să înlăture obstacolele din inima lor. Ceața a ajuns la punctul culminant al depravării. 
Toamna am o teamă de amănunte. Nu mai pot mângâia eficient și cu viziune. Dacă simt respirația unei femei devin un epigon al timidității. 
Văzduhul s-a mâhnit și vrăbiile s-au ascuns în buzunarele mele.  Iarba a devenit amară și este cărată în semințe cu targa de brancardierii frigului. 
Nici metaforele nu îmi mai sunt de folos pentru a detalia gesturile de adio ale copacilor. Frumusețea se poartă  cu greutate.  
Tăcerile așteaptă în culise ca lumina să facă o nouă eroare. Toamna este o infirmitate a soarelui. Este un mod impertinent de a îngălbeni visele oamenilor. 
Deține toată infrastructura ca lumea să intre într-o stare de crispare. Și  în propozițiile se produc alunecări de teren. 
N-am nicio vină că toate lucrurile își pierd conturul. Când am deschis o carte de versuri strofele erau pline de sânge.

marți, 24 octombrie 2017

Aristocrații




Înaintez cu grijă pe lângă poeți
să nu le calc visele
să se schimbe echinocțiul de toamnă,
îi salut înclinând ușor capul
pentru că mâinile lor
se odihnesc între versuri
asemeni unor instrumente medicale
între bolile inimii,
mi-e  temă să aprind o țigară
să nu ia foc cuvintele din jurul lor
sinceritatea să rămână fără țară.

luni, 23 octombrie 2017

Jurnal intim



Pentru că mă strângeau pantofii i-am umplut cu apă și i-am băgat în congelator. A doua zi erau perfecți. Gheața pe care am scos-o din ei știa să meargă. Întrucât frigul merita o recompensă am invitat-o la un concurs de prins fluturi.

Siguranța nățională




Când eram școlar credeam că au inimă numai cei ce înghit zilnic aspacardin. Acum când o femeie ține telefonul închis cred nu vrea să-i fie cunoscuți prietenii apropiați. Siguranța națională ne obligă să trăim singuri.

duminică, 22 octombrie 2017

12 versuri spuse în baie




L-am sculat din somn pe Dumnezeu,
văzând cum toamna grațiază frunzele
într-un tăcut heirup
să mă transforme în burete
ca ea să-și spele cu mine vara de trup
să-i trec plin de emoții peste umeri
să-i lunec lent peste picioare,
din mâini dacă mă scapă
lacom am să-i sorb
chipul reflectat de apă,
iar la sfârșit să mă usuc
să mă stoarcă puternic de clăbuc.

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Dureri fizice





Așezase crizantema pe masă
ca pe o iarnă cuminte
am început să sparg lemne
pe visul cel mai viguros
să am cu ce să-mi  încălzesc
o parte din cuvinte,
tăcerea era latura distractivă
a gesturilor noastre
în timp ce contemplarea mărea
temperatura din ferestre,
conflictul din privirea ei
părea o ecuație biunivocă,
trăiam urgent,
amănuntele de sub bluza ei
simțeam că mă sufocă.

vineri, 20 octombrie 2017

Emisfera nordică a țipătului






Nu erai departe de locul
unde m-am despărțit de mine
auzeam cum gândurile tale mă uitau,
vara murise
înecată cu câteva boabe de struguri
ca o melodie veche
strivită în orgă de întuneric,
tăcerea de pe stradă era perforată
de picături triste
să nu le uit numărul
făceam noduri la batiste,
priveam la balcon
cutele ceașafului pus la uscat
ce mai păstra îmbrățișările noastre
în timp ce crizantemele din ghiveci
vegheau la ferestre
ca niște ierni albe și reci.

marți, 17 octombrie 2017

Anonimul






Sunt pe punctul de a închide
filialele iubirii din oraș,
oglinzile retrovizoare ale inimii
s-au pătat din cauza singurătății,
nu știu cu cine se învecinează
tăcerile mele
chipul îmi rămâne imprimat
pe mâneca zilei
ca zborul unei păsări
pe obrazul toamnei,
datele private ale trupului ei
le mai păstrez în memorie,
trăiesc urgent
ca un foton într-un flacon,
nu mă cunoaște nimeni
deși de ani de zile
îmi usuc rufele pe sârma din balcon.

vineri, 13 octombrie 2017

15 versuri scrise pe o frunză






Picăturile de ploaie
fac găuri
în singurătatea de pe străzi
să nu le uit numărul 
fac noduri la batistă
să știu când trebuie să rup 
lista cu decepții.
sângele nu mai vede bine
frigul prin inimi face ruine,
din scrieri postume 
poeții urcă în steme
sunt  decor 
pentru acestă toamnă
ce se reflectă
în  zăpada din crizanteme.

joi, 12 octombrie 2017

Versuri și frunze






Am eliminat serpentinele din vise
pe unde salutam femeile
între două vârste,
ferestrele nu se mai pătează
din cauza emoțiilor,
nici inima
nu mai are atâta suprafață
să acopăr toți trandafirii din curte
pentru a mă hrăni
când frigul
îmi îngheață cuvintele pe buze,
fac flotări împotriva singurătății
uimit cum din vechile fotografii
zâmbetele au început să cadă
asemeni unor frunze.

miercuri, 11 octombrie 2017

9 versuri tomnatice







E frig în parcul 
din centrul orașului,
florile visează cu erori,
păsările s-au ascuns
în cântecele de astă vară,
doi tineri,
stând în picioare,
pentru a nu li se răci iubirea
încearcă să se coasă între ei.

duminică, 8 octombrie 2017

Trestii umbrite





Pe mal lacului
se auzeau
gemete venind din adânc
asemănătoare
morții din cartușe
când sunt duse
de lunetist la sfințit,
erau valurile
cărora frigul
încerca să le pună cătușe.

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Un guvern pe care îl port scris pe inimă




Îmi amintesc cum mama umbla după mine cu polonicul plin de ciorbă să mă întrebe dacă este prea fierbinte. Ținea post de câte ori escalada cineva gardul cimitirului. De fiecare dată credea că este Dumnezeu.  Du-te și înghesuie morții unii în alții să am și eu loc, zicea ea. Lasă-mă să îi propun un nou guvern Domnului, îi răspundeam. După ce i-am arătat lista cu miniștrii m-a întrebat  de unde găsesc eu atât pământ să-i modelez.

Prim-ministru                                                            Mihail Kogălniceanu    1817-1891
Vice prim-ministru                                                    Ionel I. C. Brătianu       1864-1927
Ministrul Învăţămîntului                                            Spiru Haret                  1851-1912
Ministrul Sănătăţii                                                     C. I. Parhon                 1874-1969
Ministrul Industriei                                                    Anghel Saligny             1854-1925
Ministru de Externe                                                  Nicolae Titulescu         1882-1941
Ministrul Finanţelor                                                   Virgil Madgearu            1887-1940
Ministrul de Interne                                                   Constantin Argetoianu 1871-1952
Ministrul Justiţiei                                                       Istrate Micescu            1881-1951

vineri, 6 octombrie 2017

Guard pentru cer





De câte ori tata
voia să taie plopul din curte
plângeam
să nu cadă cerul pe noi,
lacrimile le-am lăsat acasă
ca pe niște tăceri natale,
micile mele erori
au meritul de a face lumina
desprinsă din piele
să se împartă pe lucruri fără zecimale,
mă ajută
să nu fiu auzit când sufăr,
asemenea lui Ulise,
văzând că viața
se petrece mai mult în culise.