joi, 3 august 2017

19 versuri





Nopțile refugiate
sub poza mea de pe cartea de identitate
de-abia mai au loc,
umbra îmi e din ce în ce mai sărată
de parcă s-ar spăla în mare,
nu mai văd bine
în oglinzile retrovizoare ale inimii,
demult nu mai desenez pe uși
trupuri de tinere
să văd cum li se rotunjesc sânii,
de mulți ani
nu mai îmi ridic privirea spre balcoane
să descopăr îmbrățișări
pe cămășile de mătase
puse la uscat,
deși uneori noaptea plâng în somn
ca atunci când eram școlar
că mi-a zburat fluturele
căruia îi făcusem casă în penar.