duminică, 10 decembrie 2017

Secrete

Păstrez în memorie
datele private 
ale trupului ei,
formulele matematice
cu ajutorul cărora
rezolv problemele de geometrie
ale brațelor și picioarelor,
parola pe care o șoptesc
ca buzele 
să i se umezească,
traseul secret 
pe care îl urmez
ca simțurile 
să-i devină agresive,
e strict secret cifrul 
cu care îi reglez
temperatura în celule
până florile de bumbac din cearșaf
înfloresc sub trupul ei.

Superstiții



Cum dă prima ninsoare vecina mea spală găinile cu zăpadă ca tot anul care vine să facă ouăle albe.

Dificultăți




Vreau să învăț să dansez cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Pentru acest lucru mi-am pus șosetele și pantofii să asculte muzică de dans de astă vară.

Sărbători





În zilele de post
femeile devin minore,
se ascund
când își ung încheieturile
cu ulei de trandafir
asemenea păpușilor
ce au furat
bomboanele din brad,
își schimbă pieptănătura,
cărarea din păr
o fac pe unde visele
au cel mai mare vad,
de vreau să le salut
este înțelept
să îmi pun un ecuson în piept.

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Așteptând





Dacă cerul
nu e albastru
mestec flori de gențiană,
aprind aragazul
să-mi încălzesc cuvintele,
picioarele scaunului
pe care va sta
le pun
în patru pahare cu apă
să înflorească,
iar preșul de intrare
îl scutur
până ies toți pașii din el
să nu o rănească.

Talent




O poetă care mă vizita de câte ori trecea spre Valea Prahovei mi-a spus că ea își lasă cartea de identitate în torpedoul mașinii să nu-i rămână vreo îmbrățișare imprimată pe fotografie.

Servicii




Damele de companie de cele mai multe ori sunt plătite nu pentru serviciile oferite, ci pentru a pleca cât mai repede.

vineri, 8 decembrie 2017

Păreri șoptite


Iarna s-a cățărat în balcoane. Femeile ce întind  rufe pe sârmă se mișcă de parcă o fac pentru ultima oară.

Rezumatul umbrelor



E atât de multă ceață,
pot trece pe lângă mine
fără să mă recunosc,
bine că am pantofii lustruiți
vad ei încotro merg
mai ales că pe tălpile lor
am desenată harta orașului
și adresele unde am deschise
filiale de iubire,
vântul răsfoiește
operele postume ale toamnei
scrise pe frunze,
sunt ca o pasăre oarbă
ce se ține
după cântecul ei de astă vară
să ajungă la cuib.

Efort




Unele femei sunt asemenea unor broaște țestoase ce se plimbă maiestuos pe malurile insulei Galapagos. Este foarte greu să le întorci cu fața în sus.

joi, 7 decembrie 2017

Dali la tribunal




Vrând să-i fac un compliment unui politician i-am spus că albastrul cravatei sale seamănă cu fondul albastru din tabloul ”Marele masturbator„ de Salvador Dali. Supărat că am folosit idei aluzive m-a amenințat că mă dă în judecată unde trebuie să aduc probe.

Viciu





După ce ninge
prima oară
merg la mare,
aștept pe țărm
să văd
dacă iese din apă
vreo sirenă
să facă
un om de zăpadă,
având
coadă de pește.

miercuri, 6 decembrie 2017

Sfântul Nicolae



Am fost uimit că după o lună de când tata îmi făcuse un om de zăpadă în grădină acestuia nu-i crescuse barbă albă. Școlar fiind credeam că toți oamenii de zăpadă sunt rude cu Sf. Nicolae.

marți, 5 decembrie 2017

Lacul ca un ceasornic




Frigul a pus valurilor
cătușe de gheață,
pare un CD imens
unde vântul
și-a înregistrat vocea,
o lentilă prin care morții
privesc cum carul mare
transportă singurătatea prin cer,
deasupra doi pescăruși se rotesc
urmând malurile
pline de trestii și țipirig
ca limbile unui ceasornic
pe un cadran
al cărui echilibru e ținut de frig.

Surpriză




O femeie și un bărbat s-au împrietenit pe facebook. După o perioadă în care au făcut schimb de amabilități ea îl invită acasă. Vai, ce rochie frumoasă, zice el, când se întâlnesc prima oară. Nu vrei să mi-o împrumuți și mie să văd cum îmi stă? 

luni, 4 decembrie 2017

Lumină adormită într-un nufăr






Dacă iubirea ar fi
o problemă de geometrie
m-aș preface
întindere de nisip,
sperând că o femeie
cu degete mici
ce-ar pute croi
unei păpuși adăpost
să traseze pe mine
linii și cercuri
până când formula optimă
aș învăța-o pe de rost.

Supliciu





Spațiul dintre ani este foarte strâmt. Sunt nevoit să mă subțiez atât de mult, încât aș putea trece printre două fire de nisip fără să deranjez eternitatea din ele.

Exercițiu de alungat singurătatea




Poetul are atât de multă imaginație, încât lipește postere cu femei goale pe ușa de la dormitor, apoi bate la ușă să-i dea drumul înăuntru.

duminică, 3 decembrie 2017

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Inconveniente




Camera s-a contractat
din cauza frigului,
să nu-i apară 
vreo eczemă 
singurătatea s-a refugiat
sub preșul de la intrare,
inima mea
ce a luat forma patriei
a întrerupt
relațiile diplomatice cu iarna,
temându-se că unei femei
i-ar fi greu să încapă înăuntru
cu toate fanteziile.

Stiluri




Am observat că unii după ce fură pentru câteva generații se călugăresc. Denigrează lumina electrică în favoarea lumânărilor. Investesc în fabrici de salivă. Sunt revoltați că uterele nu lucrează în trei schimburi. Nu mai suport aceste umbrele toxice ținute deasupra capetelor noastre, deși siguranțele revoltei s-au ars. Din cauza lor rănile par lovituri de gloanțe din gheață după ce armele cu lunetă au fost sfințite.

vineri, 1 decembrie 2017

1 Decembrie






Îmi amintesc cum repetam
lecția de geografie
pe iarba crudă de sub arțari,
punctând conturul patriei
cu gărgărițe și bondari,
nu voiau să rămână pe granițe
nu cunoșteau acest anotimp,
se îndreptau insistent spre exterior
căutând în verdele timid istorie și timp,
și azi mai am nedumeriri și frisoane
că nu am aflat de unde știau micile gângănii
care este arealul limbii române.

joi, 30 noiembrie 2017

Frunza




Singurătatea pe străzi
laolaltă cu capace de bere,
cerșetori care nu știu să scrie
pentru a-ți elibera chitanțe,
frunză uitată de vânt pe asfalt
precum tăcerea unei femei
pe reverul unui bărbat
am urca-o cu liftul în camera mea
de la ultimul etaj,
înălțime de unde unii se aruncă
să vadă dacă le cresc aripi, 
începuse se respire
din cauza căldurii mâinilor mele
credea că s-a întors primăvara
să-i fie gardă de corp.

miercuri, 29 noiembrie 2017

Text scris despre mine




Nu mă visează nimeni,
dimineața m-aș trezi palid
ca și când aș fi stat întru-un flacon
cu incertitudini,
nu se gândește nimeni la mine
aș simți cum mi se subțiază cămașa 
să mi se vadă inima,
îmi ascult cardiograma 
aud cum sângele
pulsează din ce în ce mai încet,
înseamnă că mulți se străduiesc
să mă uite,
m-am împăcat cu ideea
că nu sunt decât o vioară
înfrunzind
la fereastra limbii române.

Bibliotecă




Moartea este lectura preferată a trupului. Am vrut să văd pe unde vine poezia spre inimă și am constatat că drumul era bătătorit de îngeri, încercând să-mi citească visele.

marți, 28 noiembrie 2017

Meserie





Frumusețea ei este atât grea, încât podeaua din scânduri de brad scârțâie. Să nu sperie razele de lună ce vor să ia locul singurătăți aduc un tâmplar să adune toate scârțâiturile și să le ducă în pădurea din apropiere.

Întâmpinare




De la poartă până la intrarea în casă am trasat cu zahăr tos un fel de trecere de pietoni. Frigul are prostul obicei să intre înaintea mea în casă. M-am gândit că nu ar strica ceva dulce și alb pe preșul de intrare pentru întâmpinarea iernii, chiar dacă nu am avut timp să scutur pașii din el murdăriți de toamnă.

luni, 27 noiembrie 2017

Mutații




Câinii celor ce au o legătură cu guvernarea acestei țări și-au modificat metabolismul. Nu latră, decât contra cost.

Cu inima rezemată de tereastră





Îți scriu de la marginea
suburbiei mele,
aici singurătatea
doare din ce în ce mai tare,
centrala eoliană din zare 
respiră în locul câmpiei,
vara rămasă în  păsări
se scurge în pământ
prin siluetele estompate
ale copacilor
obosiți de după amiezile
adunate în ramuri,
am aceeași  stare 
ca lacul din apropiere
căruia frigul i-a pus cătușe la valuri,
te anunț că nu mai pot veni
ceața a acoperit bornele kilometrice
pe care le-am plantat
la împlinirea fiecărei vârste
pe drumul către tine,
e târziu, curând se face beznă,
te rog, îngăduie acestor cuvinte
să te sărute pe gleznă.

duminică, 26 noiembrie 2017

Alternative





Viața mi se pare uneori o stâncă căzută în mijlocul drumului. Să mergi mai departe spre fericire ori îți folosești aripile de rezervă, ori îți cumperi o mașină de făcut tuneluri.

Convingeri



Cei de la salubritate nu măturase strada mea de singurătate și ceața. De teamă mama m-a rugat să o însoțesc până la biserică. La întoarcere tușea mai tare ca o ramură de copac contaminată de toamnă. Așa mi se întâmplă, zice ea, de câte ori trec pe lângă cimitir.

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Zăpada mi-a găsit cuvintele desculțe





A nins, 
ideile nu își mai pot menține echilibru
în propoziții,
lucrurile pe care le privesc
au o clipă de ezitare
până își definesc conturul, 
ar fi o imprudență și-un desfrâu
să mai număr
fulgii de zăpadă,
făcând noduri la batistă
acum când vremea
mi-a ajuns până la brâu, 
e un bun prilej
să-i transcriu șoaptele de aseară 
pe zăpadă
să văd dacă iubirea din ele
topește totul pe 100 de metri pătrați
și cerul devine senin,
așa cum îmi imaginam în copilărie
că inimă au numai oamenii 
ce iau aspacardin.

Amanta





Îi trimitea zâmbetele cu dricul să nu se emoționeze prea mult, iar la plecare plângea cu lacrimile de rezervă să nu-i păteze cămașa.

vineri, 24 noiembrie 2017

Pericole de neoprit




Cineva mi-a furat tinerețea
a înființat
filiale de iubire în oraș,
un intrus mi-a șters 
o parte din visele planificate,
mi-a rupt cămașa
să se vadă mâzgăliturile
lăsate  de unele femei pe inimă,
a schimbat
concentrația singurătății
am căzut în dizgrația cuvintelor,
semnătura mi-a fost prescurtată
să certific mai repede nopțile,
la o primă cercetare
bănuiesc un bărbat ce semăna cu mine.

Stres




Vecina mea care e bucătăreasă la cantina socială. Când vine acasă mai întâi spală muștele pe dinții să nu-i infecteze alimentele. M-a rugat frumos să am grijă de muștele mele de la etaj care au învățat versuri pe de rost pe de rost și le bâzâie în toată casa.

joi, 23 noiembrie 2017

Moartea e memoria universului




Ne măsurăm viața cu o lumânare aprinsă, având impresia că mai avem de căutat timp pe lumea aceasta. Când flacăra e aproape să se stingă constatăm că menirea noastră a fost să domesticim întunericul cu oamenii și lucrurile pe care le-am iubit.

miercuri, 22 noiembrie 2017

Cântând sub așternut




Nu sunt de acord cu Mark Twain care spune că orișice epocă inteligența este constantă, dar admit ideea că iubirea este la fel în toate orânduirile sociale. Matematic inima acoperă aceiași suprafață de pustiu.

Vecini noi




După ce alerg toată ziua prin oraș hainele mele sunt atât de obosite, încât nu observă că se învecinează cu un umeraș pe care freamătă o rochie de mătase.

marți, 21 noiembrie 2017

Veto




Cămașa mea a vrut să se sinucidă. Nu am fost de acord. Purta pe ea îmbrățișările femeii cu care acum un an striveam noapte între noi până răsărea luna.

La coadă la fericire




Un bărbat nu mai putea să viseze nuduri. De câte ori se trezea noaptea aprindea un băț de chibrit să vadă dacă nu cumva vreunul a dat fanteziile din jos din pat să-și facă loc lângă el.

luni, 20 noiembrie 2017

Tratament




Singurătatea are aceiași grupă sanguină ca mine. Când văd o femeie frumoasă îmi pun termometrul pe care îl port în căptușeala hainei. Mă simt ca atunci când sunt răcit. Să-mi treacă alerg acasă și în loc să-mi fac un ceai de tei din cauza emoțiilor prepar unul din cucută.

Capitalism





Cerșetorii nu dau chitanțe,
de fapt oamenii
îi plătesc să plece din viața lor
să nu le mai audă
tristețea din palme
foșnind ca o hârtie creponată,
cuvintele le sunt pline de migrene
le-ar sta bine
scrise pe poarta de intrare
a unei mănăstiri
sau lângă ziua de ieri
depozitată în penitenciarul dreptății,
anotimpurile îi uită la colțul străzi
unde stâlpul de electricitate
pare o santinelă a singurătății.

duminică, 19 noiembrie 2017

O semnătură prescurtată




Numele meu este asemenea unei salopete pe care o îmbrac zilnic la muncă. Spălată în fiecare zi cu săpun cazon să iasă apusurile din ea a intrat la apă exagerat de mult. Există riscul să-mi rămână mâinile și picioarele pe afară.

Propoziție navigabilă




Uneori mă simt ca o apă ce curge în toate părțile nefiind stăpânit de mâinile unei femei asemenea unor vâsle.

Botanistul




Pe balcon am numai ghivece cu plante carnivore. Aștept să se apuce să ronțăie oasele singurătății în iarna aceasta atâta timp când bondarii s-au ascuns sub hainele abandonate ale verii.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Carnet de șofer




Inima mea nu  are carnet de șofer. Umblă prin lume fără să cunoască regulile de circulație. Nici visele nu au absolvit vreo școală de pilotaj și au o tehnică impecabilă de a mă purta spre cel mai luminos loc al iluziilor. Pentru orișice eventualitate în fiecare dimineață când plec de acasă las o scrisoare de despărțire, chiar dacă nu vreau să mă imit pe mine și caut rute ocolitoare pentru a nu face aceleași erori.

Prestigiul hoției





Banii au ajuns cel mai performant excitant. Îi determină pe unii să intre de bună voie după gratii fără să opună cea mai firavă rezistență.
Prestigiul hoției ne-a dus la suprema degradare. Trist este faptul că revolta nu mai este accesibilă tuturor.

vineri, 17 noiembrie 2017

La proces





M-a dat în judecată
pentru că am visat-o goală,
că  m-am imaginat cercel
prins la urechea ei
să o văd cum intră goală în pat,
am fost acuzat că am poreclit-o
”utilaj de deszăpezire,,
rugând-o să-mi deblocheze
porțile de zăpadă,
știam că soarele din trupul ei
topește tot 
pe o rază de 10 metri pătrați,
am pierdut procesul,
după ce am ajuns acasă 
mi-am adunat toate cămășile
și le-am dat foc
să scot singurătatea din ele.

joi, 16 noiembrie 2017

Zăpada




Îmi fură umerii și mâinile
apoi chipul puțin câte puțin
trupul îmi e un fost prieten
pe care nu mai am cu ce să îl închin.

Îmi ascunde  poteca
pe unde mă  furișam în mine
nu știe nicio limbă să îmi spună
că moartea e o viață fără vitamine.

Perforează singurătatea pe străzi,
repararea viselor e muncă de durată
de ce nu mai văd
în oglinzile retrovizoare ale inimii
trebuie zăpada întrebată.

miercuri, 15 noiembrie 2017

Visuri gata să moară




Ninge abundent
mă simt
ca într-un poligon de tragere,
mai întâi îmi dispar umerii
apoi chipul puțin câte puțin,
cuvintele se prescurtează
din cauza frigului
camera se contractă
atât de mult
încât visele îmi rămân afară,
singurătatea alunecă
mai repede pe zăpadă,
se ascunde
sub preșul de la intrare,
inima își caută o nouă poziție
aud cu oamenii mă uită
și o femeie frumoasă
foșnește într-o propoziție.

marți, 14 noiembrie 2017

Program pentru folosirea cuvintelor





Mă simt ca un școlar
înaintea tezei
la limba română
ce îmbrăca în secret
tricoul fratelui său mai mare
imprimat cu sute de cuvinte
să învețe mai repede,
azi nu știu
cum să dezbrac mai iute
cămașa impregnată
de apusuri și fum
ca oamenii să mă uite mai încet,
ceea ce e la fel
ca și când am răcit în copilărie
și aspirină o iau de-abia acum.

Necunoscuta din vis





Nu pot s-o strig, nu are nume,
indiferentă și  goală
se mută dintr-un vis în altul
răsfoindu-mi dezordinea personală,
umbra îi miroase a parfum
am tras cu urechea la trandafiri din grădină
să văd de s-a plimbat și pe acest drum,
un pictor a vrut să mă înfieze
în gândurile mele să îi dea de urmă,
dar fără să știe cum o cheamă
tabloul ar fi fost o operă postumă
i-am explicat unui taximetrist
că nu e o nălucă
i-am descris toate datele private
i-am spus că e convingătoare
când nu vrea să vorbească
să meargă în lume s-o aducă,
deși eram convins
că de nu-și schimbă domiciliul
nu cred să o găsească.

luni, 13 noiembrie 2017

Croitorie




Îmbrăcămintea unei femei reprezintă o colaborare cu cei din jur, o invitație la relații diplomatice. Dezbrăcată este un tablou rezemat de o pernă unde culorile sunt radicalizate, așteptând o dezbatere severă despre tăcere.

duminică, 12 noiembrie 2017

Răsărit






Florile de bumbac
din cearșaf
se deschideau până dimineața,
între cutele lui
ne rămâneau îmbrățișările
ca niște fâșii de ziar
cărora le-am dat foc,
scos pe balcon să respire
împreună cu o pijama și un furou
vrăbiile ciripeau la el
ca la un ecran
unde se vedea cum noaptea
strivită între trupurile noastre
născuse soare nou.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Cu Ion Creangă în ghiozdan





Mamă îmi spunea
că voi merge la școală
însoțit de Ion Creangă
și amintirile sale
să nu-mi fac griji
că toate porțile caselor
vor fi deschise
să intre toamna,
numai că El,
dădea drumul găzelor
ascunse de mine în penar
să-mi ronțăie cuvintele
din abecedar.



vineri, 10 noiembrie 2017

Frunze filozofice





Toamna m-a silit
să îmi schimb limbajul
de parcă pe câmpul de luptă m-a învins,
apa din pahare a devenit murdară
orașul cu diplome de ceață a fost distins.

Sub poza de pe cartea de identitate
nopțile s-au refugiat devenind album
una câte una frunzele grațiate
îmi spun că scopul poeziei este însuși ea,
eu trăind într-un poem atât cât mă consum.

joi, 9 noiembrie 2017

Destin modificat





Dumnezeu încalcă regulile
stabilite de el,
intră în visele mele
le repară
bluza să-i fie deschisă
doar la doi nasturi,
când ne dăm mâinile
ne strecoară între ele o floare,
din pădure îmi aduce
lemne sfințite
să-mi încălzesc cuvintele,
îi dăruiește funii de lumină
să mă lege strâns de trupul ei
ca pe o tânără cruce.

miercuri, 8 noiembrie 2017

Când noaptea mea era mică




Mama era mereu ocupată,
la prima oră ștergea
soarele de pete
cu ștergar umed
să nu-mi apară pistrui pe față,
scutura preșul de la intrare
de pașii de ieri,
bătea cearșaful
cu o nuia
de ieșeau din el
toate visele necuviincioase,
fără să mă vadă
în fiecare dimineață
mă duceam în gradină
luam teiul în brațe
stăteam cu inima
lipită de el să îl încălzesc,
apoi îl strângeam ușor
 până când ramurile
îmi umpleau cana de ceai.

marți, 7 noiembrie 2017

Amurg de toamnă




Ajut lumina să traverseze grădina
obosită
se împiedica în rugii de mure,
timpul se internează în crizanteme
fugit din orologiile gărilor sure.


Mă prefac că nu îmi amintesc
iambii mei stângaci
unde o femeie uitarea o degustă
ca toamna în dorința ei de-a demola
să nu-i descoasă tivul de la fustă.

Deasupra o pasăre albă cu gânduri de ducă
desenează
cu săpun cuiburi de aer imense,
vreau să văd cum tresare sufletul meu
între ierburile care lent se usucă.

luni, 6 noiembrie 2017

Lumina văzută printr-o gutuie




Vântul a ieșit din birtul
de la colțul străzii,
vânzolește ezitările din oraș,
obosești să ai grijă de tine însuți,
frunzele au ascuns drumul
ce ducea la femeia iubită
ca niște meseriașe ale uitării,
o mai poți vedea
doar în oglinzile retrovizoare ale inimii,
nu mai sunt petale de trandafir
să am cu ce să mă hrănesc
să-mi măresc inocența,
este imposibil
să-mi găsesc pe chip sensuri și păreri,
va trebui să merg la casa părintească
să-mi cumpăr propriile mele tăceri.

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Curiozități



Ne-am îndrăgostit atât de tare, încât a doua zi am găsit hainele îmbrățișate în șifonier, șireturile de la pantofii mei se înnodase de șireturile de la pantofii ei, iar semințele din mărul care mușcasem amândoi începuse să lumineze ca lumânările de anul nou.

joi, 2 noiembrie 2017

Stihuri spontane





Când și-a tăiat părul
să-i încapă în poza
de pe cartea de identitate
mi s-au prescurtat cuvintele
de parcă le-a furată
o parte din libertate.

Când i-a acordat zâmbetului
mai puțin timp
inima nu am mai folosit-o
decât să aprind lemnele în sobă
și să se roage
până trece acest anotimp.

Când și-a ascuns îmbrățișările
în cutele cearșafului
țesut din flori albe de bumbac
am simțit cum un înger
mă împinge în propoziția frumoasă
a unui poet tânăr și sărac.

miercuri, 1 noiembrie 2017

Insatisfacții




Nu mai ies din casă. Privesc toamna prin gaura cheii să nu-mi rămână pe trup. Apa din pahar a devenit murdară după ce toamna a trecut prin el, iar fața de masă este atât de îngălbenită de parcă ar fi fumat un pachet de țigări. Am destul timp să-mi planific tăcerile.

Denivelări de sidef







Un prieten mi-a spus că nu poate să doarmă cu soția în pat pentru că toată noaptea visează alți bărbați. După o perioadă s-a mutat la maică-sa. A făcut o intervenție la primărie ca numerele celor două case să aibă același număr la poartă. Acum aveau același domiciliu. Trebuia să fie fericit.

marți, 31 octombrie 2017

Idealuri modificate genetic




Înțeleg de ce colegul meu, șef de promoție la medicină umană, 
a ajuns șef de morgă la o grădină zoologică din Suedia. 
Îmi este imposibil să găsesc sensuri pe chipul meu. 
Dreptatea a ajuns un supermarket plin de mărfuri contrafăcute. 
Când vreau să intru la cumpărături îmi desfac șireturile de la pantofi,
viitorul să vadă că are cu ce se spânzura.

Peisaj nocturn




Trag răsăritul la xerox și îl pun sub fotografia mea din cartea de identitate. 
Zilnic fac această muncă de muncitor necalificat.
Îndoielile din sufletele noastre au devenit o obligație. 
Un prezent așa de sărăcăcios în revoltă nu am mai avut demult. 
Simt cum mă îndepărtez de mine cu pași mărunți, fără dramatism. 
Înfrângerile s-au transformat în agenții de știri. 
Mă încurajează apariția pe harta țării a uzinelor de produs salivă.
Visele par porturi cucerite de ceață. 
De sărbători baloanele sunt umplute cu aerul din camerele în care plângem. 
Unii transportă  sufletul acestui popor spre o deznădejde programată. 
Speranțele se nasc gâfâind. 
Idealurile au toate tulburările funcționale să iasă în lume afectate de strabism. 
Nu știu cine ar mai putea recupera țara dintre atâtea strigăte.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

luni, 30 octombrie 2017

Neliniștea luminii





Sub frunzele uscate,
mirosind a apus de soare
am găsit urme de viață,
un sâmbure de măr
ca un mic proiectil
urmărea cum vara
prinsă în portiera unei mașini
era târâtă în afara orașului
în timp ce toamna
rotea meridianele în păsări,
nu știa orarul cu ninsori
când ar trebui să explodeze
să ducă lumina în exil.

duminică, 29 octombrie 2017

Martor al primei zăpezi





Ninge peste mine ca peste o statuie
zăpada  îmi șterge lent chipul,
în curând umbra mea
nu se va mai putea urca în copaci,
dacă m-aș pipăi
aș da numai de singurătate,
în jurul inimii 
am săpat un șanț de apărare
să nu se apropie nimeni,
ar fi bine să urc într-un tramvai,
numai că trebuie să scot bilet și parcului,
nu-l pot abandona
albul i-a furat aleile și e dezorientat,
nu știu unde să găsesc
un mecanic să-mi repare visele
doamna din ele să devină utilă,
trupul meu pare un fost prieten
care nu are acte de stare civilă.

vineri, 27 octombrie 2017

Toamna




Recunosc un bărbat singuratic,
ca și mine arcuiește în minte
strada
ca femeia aceea frumoasă
să treacă pe la poarta lui,
calculează albastrul din dimineți
să-i ajungă
și pentru cerul de mâine,
ocolește farfuriile din bucătărie,
umbra îi e atât de grea
că le-ar face țăndări,
noaptea caută în dicționarul de botanică
să vadă dacă pelinul
era la fel de amar și acum 100 de ani,
iar toamna devine atât politicos
că în tramvai îi cedează locul
și unei tinere însărcinată de un sfert de oră.

joi, 26 octombrie 2017

Marginalizat în mine însumi





Am fost decor
pentru textele mele
ca într-o sală de spectacol
unde lumea a venit să mă uite,
nu am făcut economie de fotolii
în calea reflectoarelor
nu am fost obstacol,
trăiam urgent
ca un copac umblător fără de noroc,
n-am auzit că în miez de noapte
cineva din cer
ruga morții din cimitir
să se înghesuie unii în alții
să facă și altora loc.

miercuri, 25 octombrie 2017

Ceea ce uiți te face mai liber




Nu cunosc pe nimeni în consiliul de administrație al toamnei să-i  influențeze comportamentul și deciziile. 
Voiam să știu când aduce utilajele de demolat să mă pot ascunde în imaginație. 
Dacă are vreun plan de salvare al păsărilor fără domiciliu stabil și întocmește vreo statistică a umbrelor devenite supraponderale.
Am încercat să corup vântul să-mi fie iscoadă dezbrăcată. Dar că orişice individ cu aere este mai mult preocupat să producă dezordine în prioritizarea bolilor și să umble pe sub fustele doamnelor fără să-l vadă nimeni. 
Aș fi dorit ca oamenii să fie deteriorați mai cu delicatețe. Toamna să fie mai îngăduitoare cu condamnarea frunzelor. 
Mai indulgentă cu lumina izgonită în școlile profesionale unde se predă contemplarea. Elanul de a face dragoste s-a diminuat. 
Oamenii sunt preocupați mai de grabă cum să înlăture obstacolele din inima lor. Ceața a ajuns la punctul culminant al depravării. 
Toamna am o teamă de amănunte. Nu mai pot mângâia eficient și cu viziune. Dacă simt respirația unei femei devin un epigon al timidității. 
Văzduhul s-a mâhnit și vrăbiile s-au ascuns în buzunarele mele.  Iarba a devenit amară și este cărată în semințe cu targa de brancardierii frigului. 
Nici metaforele nu îmi mai sunt de folos pentru a detalia gesturile de adio ale copacilor. Frumusețea se poartă  cu greutate.  
Tăcerile așteaptă în culise ca lumina să facă o nouă eroare. Toamna este o infirmitate a soarelui. Este un mod impertinent de a îngălbeni visele oamenilor. 
Deține toată infrastructura ca lumea să intre într-o stare de crispare. Și  în propozițiile se produc alunecări de teren. 
N-am nicio vină că toate lucrurile își pierd conturul. Când am deschis o carte de versuri strofele erau pline de sânge.

marți, 24 octombrie 2017

Aristocrații




Înaintez cu grijă pe lângă poeți
să nu le calc visele
să se schimbe echinocțiul de toamnă,
îi salut înclinând ușor capul
pentru că mâinile lor
se odihnesc între versuri
asemeni unor instrumente medicale
între bolile inimii,
mi-e  temă să aprind o țigară
să nu ia foc cuvintele din jurul lor
sinceritatea să rămână fără țară.

luni, 23 octombrie 2017

Jurnal intim



Pentru că mă strângeau pantofii i-am umplut cu apă și i-am băgat în congelator. A doua zi erau perfecți. Gheața pe care am scos-o din ei știa să meargă. Întrucât frigul merita o recompensă am invitat-o la un concurs de prins fluturi.

Siguranța nățională




Când eram școlar credeam că au inimă numai cei ce înghit zilnic aspacardin. Acum când o femeie ține telefonul închis cred nu vrea să-i fie cunoscuți prietenii apropiați. Siguranța națională ne obligă să trăim singuri.

duminică, 22 octombrie 2017

12 versuri spuse în baie




L-am sculat din somn pe Dumnezeu,
văzând cum toamna grațiază frunzele
într-un tăcut heirup
să mă transforme în burete
ca ea să-și spele cu mine vara de trup
să-i trec plin de emoții peste umeri
să-i lunec lent peste picioare,
din mâini dacă mă scapă
lacom am să-i sorb
chipul reflectat de apă,
iar la sfârșit să mă usuc
să mă stoarcă puternic de clăbuc.

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Dureri fizice





Așezase crizantema pe masă
ca pe o iarnă cuminte
am început să sparg lemne
pe visul cel mai viguros
să am cu ce să-mi  încălzesc
o parte din cuvinte,
tăcerea era latura distractivă
a gesturilor noastre
în timp ce contemplarea mărea
temperatura din ferestre,
conflictul din privirea ei
părea o ecuație biunivocă,
trăiam urgent,
amănuntele de sub bluza ei
simțeam că mă sufocă.

vineri, 20 octombrie 2017

Emisfera nordică a țipătului






Nu erai departe de locul
unde m-am despărțit de mine
auzeam cum gândurile tale mă uitau,
vara murise
înecată cu câteva boabe de struguri
ca o melodie veche
strivită în orgă de întuneric,
tăcerea de pe stradă era perforată
de picături triste
să nu le uit numărul
făceam noduri la batiste,
priveam la balcon
cutele ceașafului pus la uscat
ce mai păstra îmbrățișările noastre
în timp ce crizantemele din ghiveci
vegheau la ferestre
ca niște ierni albe și reci.

marți, 17 octombrie 2017

Anonimul






Sunt pe punctul de a închide
filialele iubirii din oraș,
oglinzile retrovizoare ale inimii
s-au pătat din cauza singurătății,
nu știu cu cine se învecinează
tăcerile mele
chipul îmi rămâne imprimat
pe mâneca zilei
ca zborul unei păsări
pe obrazul toamnei,
datele private ale trupului ei
le mai păstrez în memorie,
trăiesc urgent
ca un foton într-un flacon,
nu mă cunoaște nimeni
deși de ani de zile
îmi usuc rufele pe sârma din balcon.

vineri, 13 octombrie 2017

15 versuri scrise pe o frunză






Picăturile de ploaie
fac găuri
în singurătatea de pe străzi
să nu le uit numărul 
fac noduri la batistă
să știu când trebuie să rup 
lista cu decepții.
sângele nu mai vede bine
frigul prin inimi face ruine,
din scrieri postume 
poeții urcă în steme
sunt  decor 
pentru acestă toamnă
ce se reflectă
în  zăpada din crizanteme.

joi, 12 octombrie 2017

Versuri și frunze






Am eliminat serpentinele din vise
pe unde salutam femeile
între două vârste,
ferestrele nu se mai pătează
din cauza emoțiilor,
nici inima
nu mai are atâta suprafață
să acopăr toți trandafirii din curte
pentru a mă hrăni
când frigul
îmi îngheață cuvintele pe buze,
fac flotări împotriva singurătății
uimit cum din vechile fotografii
zâmbetele au început să cadă
asemeni unor frunze.

miercuri, 11 octombrie 2017

9 versuri tomnatice







E frig în parcul 
din centrul orașului,
florile visează cu erori,
păsările s-au ascuns
în cântecele de astă vară,
doi tineri,
stând în picioare,
pentru a nu li se răci iubirea
încearcă să se coasă între ei.

duminică, 8 octombrie 2017

Trestii umbrite





Pe mal lacului
se auzeau
gemete venind din adânc
asemănătoare
morții din cartușe
când sunt duse
de lunetist la sfințit,
erau valurile
cărora frigul
încerca să le pună cătușe.

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Un guvern pe care îl port scris pe inimă




Îmi amintesc cum mama umbla după mine cu polonicul plin de ciorbă să mă întrebe dacă este prea fierbinte. Ținea post de câte ori escalada cineva gardul cimitirului. De fiecare dată credea că este Dumnezeu.  Du-te și înghesuie morții unii în alții să am și eu loc, zicea ea. Lasă-mă să îi propun un nou guvern Domnului, îi răspundeam. După ce i-am arătat lista cu miniștrii m-a întrebat  de unde găsesc eu atât pământ să-i modelez.

Prim-ministru                                                            Mihail Kogălniceanu    1817-1891
Vice prim-ministru                                                    Ionel I. C. Brătianu       1864-1927
Ministrul Învăţămîntului                                            Spiru Haret                  1851-1912
Ministrul Sănătăţii                                                     C. I. Parhon                 1874-1969
Ministrul Industriei                                                    Anghel Saligny             1854-1925
Ministru de Externe                                                  Nicolae Titulescu         1882-1941
Ministrul Finanţelor                                                   Virgil Madgearu            1887-1940
Ministrul de Interne                                                   Constantin Argetoianu 1871-1952
Ministrul Justiţiei                                                       Istrate Micescu            1881-1951