joi, 30 iunie 2016

Fantezii pe piloni



De câte ori trec
împreună cu ea
peste podul
arcuit din parc,
vântul
îi folosește fusta
să facă
un rezumat
picioarelor ei,
lumina
se furișează
printre frunze
să afle
cât de grea
îi e frumusețea,
și balustrada
începe să vibreze
ca și când acesta
ar vrea
să se îndrepte
de parcă s-ar fi excitat.

miercuri, 29 iunie 2016

Manuscrise răvășite



Eu noaptea
scriu poeme în minte,
nu mă vede nimeni
când îi dau
de lucru inimii
sau măsor
cu ruleta sângelui
distanța dintre strofe,
tehnica
am învățat-o
de la teiul din curte
ce fabrică ceai
în tăcere,
uneori ea,
își plimbă mâinile
prin părul meu
răvășindu-mi cuvintele,
dimineața când vreau
să transcriu versurile
par un braț de nuiele
aruncate înaintea primăverii
să le îndrepte cu prospețime.

marți, 28 iunie 2016

Mierlă rănită într-un text


Aripile
mi s-au descusut
în unele locuri,
de-abia pot trece
în zbor o metaforă,
când împart aerul
cu ele
îmi rămân zecimale, dacă îi caut
ceva de lucru inimii
iau liftul
că nu trebuie să cumpăr bilet
ori urc dealul
al cărui vecin sunt
și strig
până ies
toate defectele din mine,
mijloacele de producție
ale poeziei
au început să aibă îndoieli
tot adunând cuvintele
sub forma unor femei
care nu își fac datoria,
decât pe hârtia albă
încruntate
că pantofii le strâng.

luni, 27 iunie 2016

Zburând tot mai aproape de iarbă



Pe chipul meu
noaptea
a săpat șanțuri
să-și ascundă
serviciile secrete,
frigul
ca un infractor alb
și-a creat coridoare
să ajungă la inimă
cu sigiliile pregătite,
de la un timp
ea adoarme
cu mâinile pe fața mea
să nu mi se evapore visele
și să nu știe a doua zi
cum să se îmbrace,
dimineața mă trezesc
cu cercuri adânci
pe epidermă
din cauza inelelor,
la fel cum monedele antice
au rămas încrustate
pe obrazul veacurilor.

duminică, 26 iunie 2016

Manualul cu inocențe



Nu am invitat
vântul în cameră,
îi răvășește rochia
ca pe un avion de hârtie,
o poate dezechilibra
cum uneori îi face
primăverii
și va trebui
să se așeze în pat
tocmai pe partea
unde am dat
fanteziile jos,
se înghesuie
în femeile din tablourile
de pe perete
cum fac crescătorii de cai
când circulă cu tramvaiul
de teamă să nu se răstoarne
ne având patru picioare,
nici nu știe
de ce sunt emoționați
nasturii cusuți pe bluze,
când a fost
să deschidă un fermoar
i-a adus un măr,
văzând că are dinți.

vineri, 24 iunie 2016

Cuvintele mele au aderat la Uniunea Europeană



Propozițiilor mele
le-am pus licurici
între silabe,
nu să fie citite
în satele
în care nu s-a introdus
curentul electric
sau să obișnuiesc
biografia cu sclipiri
asemănătoare stelelor,
când deschid gura
să rostesc
cifra de pe fluturașul
de salariu
nu vreau
să pară că mestec lumină,
pentru că țin
la prestigiul limbii române
când suflu trupului ei
pe sub cămașa de noapte
să se deschidă
cuvintele să se vadă
printre exploziile solare
ce au loc în coapsele sale.

miercuri, 22 iunie 2016

Să mă pot visa tânăr




Cu singurătatea
am înființat
delte
în arterele mele,
din mâzgăliturile
de pe inimă
făcute de femei
am înălțat diguri,
umbrele
le-am adunat
în mănunchiuri
de câte o săptămână
ca pe niște fascine
și am ridicat
praguri,
erele geologice
ascunse în oase
le-am așezat
de-a curmezișul,
să pot întârzia sângele
la vărsare.

luni, 20 iunie 2016

Hârtie cu sete de viață



Ca să îmi fac
cardiograma
am căutat hârtie
fabricată 
între cele
două războaie mondiale,
să fi fost concepută
din lemn de brad
ce nu suferă
de sindromul înălțimii,
să nu fi uitat
cântecul mierlelor
și lumina din cuiburi,
să nu fi fost bântuită
de topoare clandestine
sau erezii politice,
nu vreau 
ca sângele meu
să se sperie
și să apară un desen
asemănător unei coride
în care taurul
se plimbă prin arenă
cu toreadorul în coarne.

duminică, 19 iunie 2016

Admirând apusul înaintea unei săcerători



Cu degetele
istovite de dragoste
măsor
cât a trecut
din acest secol
să-i pot face loc
într-un colț al grădinii,
descui
camera de oaspeți
a unei femei,
aș putea modela
din argilă
câteva privighetori
să cânte
imnul național
cărților din bibliotecă,
când voi muri
aș vrea să le țin
pe coapsele ei,
am citit undeva
că se răcesc ultimele.

sâmbătă, 18 iunie 2016

Aș putea produce clorofilă



Aș face schimb
de trup
cu cireșul de la poartă,
sunt obișnuit
să se plimbe
pe lângă mine
femei frumoase
care nu mă bagă
în seamă,
părinții mei
nu mi-au lăsat
moștenire
o fanfară,
mi-ar plăcea
să o aud cântând
imnul național,
cercurile
din interiorul meu
luând forma țării,
am o reținere,
la primăvară
e posibil
ca tot ce e ascuns
în inima mea
să apară scris pe frunze.

vineri, 17 iunie 2016

Omul cu pălărie



Nu mănânc friptură
din animale îndrăgostite,
e ca și cum aș șterge
duminica din calendar
pentru următoarele decenii,
aș auzi cum îmi trosnesc
între dinți
gesturile lor de tandrețe,
ar fi la fel cum guvernul
mi-ar spune
ce să simt săptămâna viitoare
sau fluturașul de salariu
ar încerca să mă convingă
că îmi vor ajunge banii
de țigări,
când sunt înfometat
îmi trag pălăria pe urechi
ca gândurile mele
să nu se răspândească
în tot orașul.

joi, 16 iunie 2016

Cadastru pentru inimă



Am comandat
un cadastru al inimii,
uneori mă întreb
dacă Nichita
nu a scris pentru mine
cele 11 Elegii
știind că voi folosi
seringa cu singurătate
a aceluiași oraș,
într-o parte
cineva a trasat
o trecere de pietoni
elegantă
pentru pașii unei femei,
în spatele ei
meteoriții mi-au strivit
toate visele,
vreau să știu
dacă mă învecinez
cu vreo constelație
de care lumea
vorbește din auzite
ca despre moarte.

miercuri, 15 iunie 2016

Poem de citit în genunchi



Rama tabloului
mamei mele
rămas pe hol
încă miroase
a cozonaci calzi,
nici azi
nu pot dezerta
din privirea ei,
mă urmărește
să vadă
dacă am pus
hainele pe umeraș
și am făcut rezumatul
pașilor mei
ce au bătut orașul
căutând
o trecere de pietoni
spre inima unei femei,
și acum
când ies din baie
dezbrăcat
mi-e teamă
să nu strige la mine
că așa fără rușine
nu pot intra
în istoria literaturii române.

marți, 14 iunie 2016

Simulând viitorul



Dacă aș prelungi
liniile palmelor mele
în parcul
din centrul orașului
iarba ar avea
unde să-și consulte
viitorul,
fluturii ar aprofunda
relațiile diplomatice
cu florile,
roua ar lăsa lumea
să facă baie
în picăturile ei,
de ar trece pe acolo
o femeie
ar ști unde se găsește
strada
la capătul căreia
iubirea devine o urgență.

luni, 13 iunie 2016

Text cu becurile stinse



Visele au produs
în arterele mele
goluri de aer,
aș putea zbura
de nu mi-ar atârna
atât de greu impozitele
în buzunare,
oricum pe tavan
merg fără probleme
și fac flotări
cu stelele piept,
ar fi o pierdere de timp
să-mi cumpăr
parapantă
să adun pânzele
de paianjen din colțuri,
propozițiile
ar obosi
privind în sus,
dar după ce intru
în bucătărie
și găsesc dimineața
ascunsă în frigider
căutând să ia forma
cuburilor de gheață
am dezamăgiri
trei ani la rând.

Perna din fulgi de porumbel



Îmi stă bine
când sunt supărat,
la fel ca un graur
ce imită ireproșabil
un taraf de lăutari
la venirea primăverii
și se încruntă
când nu îi dau apă
să bea
dintr-un pahar de cristal.

Las impresia unui tip
ce nu poate
să viseze
în cantități excesive
dacă nu se învelește
cu un cearșaf alb
plin de denivelări lente
ce mai întâi,
trage perdeaua,
oprește telefonul
și îi spune pernei
să dea drumul zborului
ascuns în pene.

duminică, 12 iunie 2016

Educație desuetă



Cisterna cu bitum
se defectase
chiar pe trecerea
de pietoni,
strada era neagră
ca o moarte
deversată lent,
i-am zis
șefului de la drumuri
ce avea umbra
plombată
cu urme de cauciucuri,
adu domnule,
o mașină de trasat
linii albe
să pot trece
pe celălalt trotuar,
iubita mea
așteaptă dincolo
de șase ore.

sâmbătă, 11 iunie 2016

Vântul ca un școlar neascultător



Ieri a ieșit din casă
să facă o cusătură
teiului din curte,
cineva îi scrijelise
o inimă pe coajă,
îi era teamă
să nu se scurgă
ceaiul pe acolo,
dar vântul
care uneori bate
din direcții nepotrivite
i-a schimbat
cărarea din păr,
și seara
m-am rătăcit
în drumul
spre gândurile ei
să aflu
dacă i s-au instalat
poftele în coapse.

vineri, 10 iunie 2016

Anotimpuri nereușite



Este atât de grea
frumusețea ei,
după ce i-am așezat
scara
să urce vara
în merii din curte
treptele
din lemn de brad
mai aveau puțin
și deveneau surcele,
atunci a fost
prima oară
când am rugat pomii
să îngenuncheze,
prefăcându-se
că își leagă rădăcinile,
asemeni unor șireturi,
de oasele primăverii
puse la păstrat
în pământ.

joi, 9 iunie 2016

Panouri publicitare despre mărfurile vândute



Dacă privesc
în oglinzile
retrovizoare
ale inimii
văd
cum femeile
pe care le-am iubit
admiră
în vitrine
nopțile
așezate pe umerașe
ce se ieftinesc
cu fiecare surâs
al lor
furat de vânt
să aibă ce priza
când nu găsește
poeme pierdute
pe străzi.

miercuri, 8 iunie 2016

Avalanșe într-o pată de sânge



Când tăcerile
vor deveni casante
și rădăcinile ierburilor
îmi vor vinde
zăpezi
pe sub mână
mai am speranța
ca ea,
o să se intereseze
de mine
întrebându-se
dacă m-am vindecat
de sindromul înălțimii.

Amănunte despre copaci



Cardiograma mea
se imprimă,
devine vizibilă,
liniile ei
pot fi pipăite
precum
niște degete
amputate 
dacă hârtia
este fabricată
din copaci
în care au cântat
privighetorile.

marți, 7 iunie 2016

* * *



Mărul sub care
sărutul nostru
a durat
aproape un anotimp
făcuse febră
până în vârful
frunzelor,
când am mușcat
dintr-un fruct
am găsit
semințele îmbrățișate.

* * *



Mi-a mai rămas
puțin farmec,
cât să țin
șoaptele în viață
și cartofii
să-mi permită
să-i rotunjesc
în pământ
cu mâinile.

luni, 6 iunie 2016

Gânduri oxidate



Sângele îmi caută
în trup
chipuri noi
asemenea unui pictor
ce vine pe stadion
să schițeze portrete
aproximative,
nu îi pot face pe plac,
cumpărându-mi zilnic
haine noi
să creadă lumea
că sunt altul
sau pantofi
care să îmi schimbe
mersul,
dacă treceți
pe lângă mine
miros
ca un vișin umblător
prin a cărui umbră
nu poți să treci,
decât având
o lanternă aprinsă.

duminică, 5 iunie 2016

Privind printr-o fereastră aburită




* * *

Tramvaiul se trage din locomotivă, pixul din tocul cu cerneală, xeroxul din cutia cu coli de indigou, iar politicienii din omizi.

* * *

Politicienii poartă într-un picior o șosetă roșie, iar în celălalt una albastră, culori care nu se suportă, determinându-i să meargă crăcănați și să încalece orice partid.

* * *

Urna de vot este singura figură geometrică spațială care poate transforma un om într-un răpitor de uscat.

* * *

Azi, am introdus în urnă un fluturaș de salariu să trezească la revoltă celelalte voturi.

sâmbătă, 4 iunie 2016

Pași care nu se aud



Pantofii mei făceau febră
de câte ori mă îndreptam
spre casa ei,
deși toată noaptea
îi obligam să asculte
muzică de dragoste
să nu se împiedice
de borduri
din cauza emoțiilor,
de-ar fi fost
să o iau prin parc
iarba ar fi început
să organizeze excursii
pe alte continente,
fântâna arteziană
s-ar fi lăsat sedusă
de grădinarul
ce tot micșora
gardul viu din jur
să pară mai înaltă,
ultimul drum
l-am parcurs încălțat
cu pereche de cizme,
cumpărate  din talcioc,
ale unui soldat
cu piciorele retezate
în al doilea război mondial.

vineri, 3 iunie 2016

Cruciulița de la gâtul imaginației



Panica din cuvinte
a luat sfârșit
după ce am mutat
cele două statuete,
reprezentând
doi tigrii
cu ghearele scoase,
în pod,
lângă mulajele
îmbrățișărilor
din deceniul trecut,
acum aveam posibilitatea
să o scot
din imaginația mea,
fără să o vadă cineva
că poartă
cămașă de noapte
transparentă,
să o mut în propozițiile
în care primăvara
se intimidează
de prospețimea ei
și unde noaptea
poate aprinde mirarea
ca pe o veioză.

joi, 2 iunie 2016

Preluând stilul lui Emilio Cecchi



Am observat că unii după ce fură pentru câteva generații se călugăresc. Denigrează lumina electrică în favoarea lumânărilor. După ce ies din pubela politică investesc în fabrici de salivă. Adevărul devine un anarhist, un obsedat  căruia nu îi plac femeile pentru că uterul  nu lucrează în trei schimburi. Nu mai suport aceste umbre toxice adăugate trupurilor noastre. Nu mai accept în capul mesei marțafoi silențioși care transformă bunul simț al poporului într-un oficiu administrativ pentru a ne elibera certificate de anonimi. Nu mai sunt de acord ca aceste inimi nemiloase să ne regleze emoțiile după cum au loc eclipsele în mintea lor. Siguranțele revoltei s-au ars. Libertatea din sânge ne-a fost diluată cu amăgiri și nu știm să mai înjurăm. Din când în când trebuie să trecem pe la grajduri să colectăm expresii. Din această cauză pumnii mi-au înflorit în buzunare.

Decorat cu aplauze



În Afganistan
primul
care m-a întâmpinat
a fost un fir de iarbă
răsărit lângă o stâncă,
era palid
din cauza zgomotului
produs de elicoptere,
de frica lunetiștilor
cel confundau
cu un inamic
când adia vântul,
părea solemn
de parcă terminase
de cântat
”Odă bucuriei",
după cum mă privea
cred că se întreba
care dintre noi
va muri primul.

miercuri, 1 iunie 2016

Pe tavan se văd traseele lăsate de stele



Dorm pe două perne
ca moartea
ascunsă în mine
să stea confortabil,
am grijă
să nu fie deranjată
ca zgomotele ce vin
de la inimă,
atenuez bătăile
ce au memorat
fluxul și refluxul
trupului ei
îmbrăcând pijamaua
de nefumători,
supraveghez visele
ce beau cafea
toată noaptea
și apoi foşnesc
ca niște șervețele
de hârtie creponată,
am interzis
și razelor de lună
șă mai intre clandestin
pe fereastră
și să joace zaruri
cu statueta din bronz
ce o înfățișează pe Venus din Milo,
în fiecare dimineață
ies nevătămat
din imaginația mea,
numai că o parte din biografie
e cucerită
de frigul din Siberia.