joi, 31 decembrie 2015

Ascuţind idei despre zăpadă



Deasupra capului meu
ninsoarea
pare un abajur alb
să nu se risipească
lumina din artere,
fulgii de zăpadă
îmi ocolesc inima
ca pe o insulă de lavă,
 nu mai ştiu
câte noduri
am făcut la batistă
să nu le uit
numărul,
ninge în jurul meu
ca şi când s-ar fi zvonit
că vreau să devin
pârtie de schi
pentru sfinţii
din calendar,
nămeţii
mi-au ajuns
mai sus de brâu,
nici nu mai pot scoate
braţele
să fac semne de adio
anului
care mă părăseşte gâfâind.

miercuri, 30 decembrie 2015

Detalii regăsite



Dacă ar fi să extrag
din paşii mei
scârţâitul podelei
de brad
când ea era în trafic
prin cameră
să îşi etaleze
frumuseţea,
dansul
ce ne aruncase
într-o ficţiune
unde eram liberi
să ne demontăm
fanteziile,
nu cred
că aş mai putea
pleca în expediţie,
nici măcar
într-o frază
în care primăvara
intimidată
de prospeţimea ei
stă ascunsă
între silabe.

marți, 29 decembrie 2015

Remedii estetice



De câte ori trecea
cu şoldurile
pe lângă
farfurioara
plină de cuburi
de gheaţă,
de pe masa
acoperită de ciorne,
acestea se topeau
şi-mi inundau
ideile
de păreau că sunt
nişte sirene
naufragiate pe hârtie,
până nu am ajuns
la şifonier
şi am luat
de pe umeraş
umbra aceea
bosumflată
când ea,
se preface
că este supărată,
rugând-o
să o ia pe umeri,
nu am putut bea
un pahar de whisky rece.


luni, 28 decembrie 2015

Sincerităţi impudice



Zăpada
mărunţeşte
timpul
pe străzile pustii,
lasându-mi
impresia
că locul pieirii
este mai departe
de pădurea
de mesteceni
unde apa
se îmbolnăveşte
anual
de o eczemă albă,
este ca şi când
un lunetist
duce gloanţele
la slujbă
ca rănile produse
să fie sfinţite.

Asediu ilicit



Nu erai departe
de locul
unde m-am despărţit
de mine
ai fi putut să mă însoţeşti
până la capătul visului,
să te urci
în zâmbetul meu
să te prefaci că adormi,
m-aş fi străduit
să împart lumina
pe zonele trupului tău
fără rezulte zecimale,
toată noaptea
ţinusem şosetele
să asculte tangouri
ca paşii mei să sune
asemeni rimelor
împerecheate,
dădusem
cu fixativ cuvintelor
să aibă sensurile
atrăgătoare,
nu trebuia
să îţi fie teamă,
dacă ne-am fi iubit
dragostea
ar rămas în trupul tău
precum arşiţa verii
în boabele de grâu.

duminică, 27 decembrie 2015

Copil ascuns printre mere



Mă urcam
în pomul
din faţa casei,
mă aşezam
pe ramura
cu cel mai mult rod,
curăţam soarele
de pete
cu puţină
sodă de rufe
să mă vadă
mai bine,
voiam
să mă coc
odată cu ele
să văd
dacă fetele
pofticioase
vor muşca
şi din mine
la fel ca din mere.

Scurtcircuit în cuvinte




Ea îmi ţine
toată noaptea
becurile aprinse
în inimă,
filamentele sunt
atât de incandescente
că visele
vin să facă plajă,
văd să mătur
umbrele şi îndoielile
să-mi aranjez
umbrele în dosare
în funcţie
de vechime,
dacă luna
este vampirizată
îi împrumut
puţină lumină
cât să rămână rotundă,
într-o seară
când ploaia a început
să perforeze
singurătatea din oraş
un fulger
a întrerupt curentul
în  cartier
şi pentru că umblu
descheiat la cămaşă
şi în trupul meu
şi dimineaţa
am găsit un poem
decedat
pe preşul de la intrare.

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Arpegii pe firul de telefon



În timp
ce vorbeam
cu ea,
la telefonul fix
două privighetori
s-au aşezat
fir,
să nu se dezechilibreze
îl strângeau
cu ghearele
atât de tare,
încât vorbele,
uimite
de ce li se întâmplă,
ajungeau la mine
împărţite în silabe,
vocea ei
căpăta inflexiuni
melodioase
ca şi când
aceste păsări
i-ar fi apăsat
coardele vocale
în ritmul
bătăilor inimii.


vineri, 25 decembrie 2015

Om frumos



Mi-am făcut
marcaje pe inimă,
asemenea celor
pe unde trec pietonii,
îmi este teamă
că Moş Crăciun
vrea să se întoarcă
acasă
şi de atâta oboseală
bastonul lui alb,
nu vede
pe unde să traverseze
strada.

joi, 24 decembrie 2015

Rugă către Moş Crăciun




Moş Crăciun, mi-ar fi ruşine
de ai avea în gând să vii întâi la mine
mai bine vezi că în această suburbie
sunt zeci de copilaşi sărmani
ce te aşteaptă cu lacrimile înnodate în bărbie.

De se va însera şi eşti prea obosit
şi ai gătat tot ce-ai avut de împărţit
te aştept în prag cu ospitalitate
şi de o să vrei să-mi laşi desaga goală
ţi-aş mulţumi din suflet, împărate,
clepsidrele s-au spart şi nu mai am
în ce depozita atâtea tone de singurătate.

miercuri, 23 decembrie 2015

Pretext pentu o elegie



În copacul
de lângă
mormântul mamei
i-am agăţat
cele mai bune
veşminte,
poate într-o zi
vrea
să vină acasă
să mă întrebe
dacă este gata
ciorba
care a lăsat-o
pe foc
acum un an,
nu mi-aş dori
să o vadă
lumea
îmbrăcată
cu hainele
perforate
de rădăcini.

marți, 22 decembrie 2015

Dragoste imprimată



Am acoperit
aleea de la intrare
cu un strat
subţire
de zahăr tos,
voiam
să ştiu
câţi paşi
face ea,
până provoacă
primăvara
în ferestre,
care e distanţa
dintre ei
să las
acelaş număr
de centimetrii
între strofe,
eram curios
dacă iubirea
ei,
este atât
de fierbinte,
încât să treacă
prin tălpile pantofilor
şi urmele
să-i devină acadele.


luni, 21 decembrie 2015

Trandafir infirm



Trăiesc atât de urgent
că-mi rămâne
imaginaţia în urmă,
din cauza vitezei
felinarele
din arterele mele
se sting
unul câte unul,
când fac
câte un transplant
de cer
poemelor mele,
poate le vor creşte aripi
din grabă
iau şi suprafeţe
hărţuite de nori,
de ar fi
să-mi fac cardiograma
cred că aparatul
ar desena
o săgeată ascuţită
ce ar putea
lăsa infirm
un trandafir.

duminică, 20 decembrie 2015

Inhalaţii cu raze de soare



Când mă întâlnesc
cu ea
îmi pun umbra
pe umeraş
şi o las
în şifonier
să nu ne împiedice
îmbrăţişările,
nu-mi iau
nici ascuţitoarea
pentru idei,
s-ar putea
să îşi treacă
mâna
peste fruntea mea
să se înţepe în deget
şi picăturile
de sânge
să ne păteze
şoaptele.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Ora de matematică



După ce am scăzut
îndoielile
din mine
m-am subţiat
atât de mult
că mă puteam
strecura lângă
coapsele ei
fără să mai dau jos
fanteziile din pat,
când i-am adunat
îmbrăţişările
una câte una
ca pe nişte tulpini
de maci
între braţele mele
fremăta o câmpie
visătoare,
extrăgând
rădăcina pătrată
din lumina
de sub epiderma sa
a rezultat
câteva picături
de coniac nobil
ce m-au făcut
să dispar în ea
ca într-o pădure
avertizată de soare.

vineri, 18 decembrie 2015

Parole folosite pe vreme de ploaie



Să nu se rătăcească
printre picăturile
de ploaie
asemenea
unei câmpii
ce a făcut migrenă
din cauza soarelui
i-am scris
pe talpa pantofilor
strada şi numărul
unde locuiesc,
iar preşul
de la intrare
l-am scuturat
întreagă după-amiaza
până au ieşit
toţi paşii din el
ca nu cumva
apa
să îi  şteargă
vreun indiciu din adresă
şi să nu o recunoască.

joi, 17 decembrie 2015

Uitându-mă în jos



Dacă văd
o umbră,
alunecând lent
pe o alee în parc
îmi dau seama
că este a unei
femei,
la mijloc
e atât de subţire
de zici că e legată
cu un garou
să nu piardă
misterul din ea,
pe firele de iarbă
lasă urme de zahăr,
studiază florile
de parcă ar fi
scrisori de dragoste
trimise de cineva
plecat cu metroul
după el însuşi,
de i se divide
conturul
precum lumina
pe marginea
unei frunze
sunt sigur
că este însărcinată
de aproape
trei sferturi de oră.

miercuri, 16 decembrie 2015

Spărgâd oglinzi



Am hotărât
să mă revolt
împotriva mea,
singurătatea
şi-a făcut
în artere
poligon de tragere,
biografia
este plină
cu trasee
pentru erori,
dacă ar fi să-mi fac
autoportretul
ar trebui să folosesc
funinginea
rămasă pe străzi
în urma unui război,
mi-am umplut
buzunarele cu ouă
şi-am început să arunc
în trăsurile informe
ale viselor
ieşite să defileze pe străzi.

marți, 15 decembrie 2015

Venus din Milos folosind calculatorul



Cerşetorii
nu ne dau chitanţe,
celui
din colţul străzii
i-am adus
un set
de formulare
aprobate
de guvern,
foşneau
ca nişte fraze
pe care nu le poţi
ţine minte,
voiam
ca la sfârşitul zilei
să-i adun
mărunţişul
să văd
care este
preţul umilinţei.

Fraudă în hotel



Toată noaptea
o păzesc
să nu se evapore
din cauza frumuseţii,
să nu i se vadă
detaliile fanteziilor
îi acopăr fruntea
cu eşarfă albă
ce încă mai păstrează
resturile
unei văzduh senin,
şoldurile
i le las goale
poate am nevoie
ca unele propoziţii
să imite curbura lor,
îmi este teamă
să nu o privească
cineva de pe hol
şi să-i rămână
gaura cheii
imprimată pe epidermă
ca apoi să intre
în inima ei
când sunt plecat
să răstorn
dimineţile în cuvinte.

luni, 14 decembrie 2015

Contemplând o pădure tăiată



De mă apropii
de o carte necitită
simt mirosul
nevindecat
al pădurii tăiate,
aud
păsările refugiate
în cântecul lor,
cerul fluturând
printre rânduri
batiste albastre
în semn de adio,
ezitarea cuvintelor
este singura bucurie,
pulsul crescut
al metaforelor
dovada
că tânăra
ce locuia în ele
le-a părăsit,
tristeţea lipise
filele unele de altele
precum câteva
picături de sânge
strofele
unui poem nescris.

duminică, 13 decembrie 2015

Seducţie diplomatică



Sunt bucuros
că nimeni
nu mă bagă
în seamă,
nici măcar
marea,
preocupată
ca infinitul
să nu pună
cătuşe
valurilor,
când vara
fac plajă
în spatele
unei nudiste
frumoase
ca soarele
să-i imprime
trupul
pe mine
şi să îl iau acasă

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Un canibal în bucătărie



Uneori îmi văd
faţa
în farfuria
de ciorbă,
să nu îmi frigă
fruntea
ce pluteşte lent
la suprafaţă
o amestec
cu lingura,
dar îmi produce
atât de multe riduri
de parcă
de obrajii mei
s-au lipit
două braţe
de vreascuri,
continui
să sorb
puţin câte puţin
şi mă gândesc
cu tristeţe
că în acest moment
îmi mănânc
singur chipul.

vineri, 11 decembrie 2015

Conversaţii cu bărci



Se învăţase
să facă bărcuţe
din hârtie,
pe care îşi scria
dorinţele
la proră,
cărora le dădea
drumul
în arterele mele,
când le confecţiona
din manuscrise
versurile
erau prea grele
din cauza
sentimentelor
şi naufragiau
în locurile
în care iubirea
era mai agitată.


Braţele mele
foşneau
ca două ramuri
îndrăgostite,
cu această flotă,
navigând
spre inimă
mă simţeam
ca şi când
o pădure tăiată
de mesteceni
căuta în mine
o bucată de pământ
în care să-şi înfigă rădăcinile.

joi, 10 decembrie 2015

Visând lângă o plantaţie de bumbac



De câte ori îmbracă
un tricou alb,
strâmt
de parcă ar vrea
să nu i se împrăştie
frumuseţea
în toată casă
am impresia
că privesc
o plantaţie de bumbac
în mijlocul căreia
pune bandaje
razelor de soare
rănite
de fluturi
şi să nu pun
ceva la cale
care să-i întrerupă
gândurile ascunse
dintr-o tufă
rupe două flori
de bumbac
si îşi acoperă sânii.

miercuri, 9 decembrie 2015

M-am părăsit singur



Am iubit riscant
precum cuvântul scris,
hârtia creponată,
nu am ţinut cont
că în zilele de post
toate femeile
devin minore,
nu am respectat
orarul ploilor
şi preşul de intrare
a fost spălat
de paşii ei,
fiind acuzat
că am vrut
să o fac prizonieră
într-un poem,
nici aprobare
nu am avut
pentru a-i isca
primăvara în artere,
să aibă loc
eu am dormit
zgribulit între vise
lăsându-i
patul liber,
va trebui să mă părăsesc
să-mi schimb
toţi nasturii de la haine,
se intimidează
prea uşor
la lumina unei guri umede.

marți, 8 decembrie 2015

Poem cu pistrui



Privind-o îndelung
i-am descoperit
câteva defecte;
punctele cardinale
ale trupului
se mişcau
în funcţie
după cum braţele mele
îi mărunţea
singurătatea pe epidermă,
în umerii ei
lumina
nu apunea niciodată
şi becurile se plângeau
în fiecare seară
că din această cauză
le-a scăzut
valoarea de întrebuinţare,
când vreau
să-i însoţesc soarele
prin artere
să nu simtă singur
sunt aşa de multe
santinele la uşile inimii
că trebuie
să-mi pun ecusonul în piept.

luni, 7 decembrie 2015

Protecţie cu flăcări





Fac focul
sub toate
scaunele
pentru că
nu ştiu
pe care
se va aşeza,
sub fotolii
ţin flacăra
aprinsă
până îşi dau
husele jos,
vreau
să nu îmi ia
mult timp
cât îi ridic
soarele
deasupra inimii
când trupul ei
nu se mai simte
în siguranţă
şi cere
protecţie
mâinilor mele.

duminică, 6 decembrie 2015

Înscrisuri sub piele



Când nu mă gândesc
la nimic,
zilele trecute
se văd
sub epiderma mea
ca nişte tăbliţe
de lut ars,
ţigarea
încă arzând
uitată de tata
pe pragul casei,
anotimpurile,
stând
unele lângă altele
asemenea unor parcări
ocupate
de singurătate,
singurul lucru
de luat în seamă
este copilăria
care învaţă
păpuşile
să fure bomboane
din buzunarele bonei.

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Cioburi probabile




 Când ea întoarce
capul,
lăsându-mă pradă
unei imaginaţii
istovitoare
cămaşa mea
e cotropită
de o tristeţe
mai grea,
decât durerea
dintr-o elegie
despre o icoană
jefuită,
de aş intra
în bucătărie
să-mi încălzesc
cuvintele
la aragaz
şi aş trece
prin dreptul
unei raze de soare
umbra mea
ar sparge
farfuriile de pe masă.

Compensaţii în singurătate



Pentru că mor
în fiecare zi
am cerut ajutor
de înmormântare,
drept probe
am adus
biografia mea
care s-a prescurtat
ca un cântec de pian
după ce o mână,
nevăzută
a aruncat
o lopată de pământ
pe clape,
harta oraşului
pe străzile căruia
tinereţea
mi s-a transformat
în dâre de nisip,
cîţiva metri pătraţi
de câmpie
sub care a fost împinsă
copilăria la somn,
oricum,
nu îmi doresc
să vă las fără mine,
de vreţi să ştiţi
cum am pierdut
procesul cu statul
mă veţi găsi
refugiat în manuscrise
punându-mi umbrele
pe umeraşi.

vineri, 4 decembrie 2015

Calcule milimetrice



Ca să trec
iubirea
la ora de vară,
fără să mă trezesc
singur
ca o veioză
fără abajur
sau în biografia mea
să apară
spaţii albe,
am accelerat
bătăile inimii
până când
trupul meu
după o oră
în plus
de nesomn
s-a poziţionat
între braţele ei
exact
în dreptul
soarelui
de unde începea
o câmpie,
cerşind ploaia.

joi, 3 decembrie 2015

Idei asemenea unor taxiuri cu roţi îndrăgostite



Strada pe unde merge
această femeie frumoasă
este atât de relaxată
de bănuieşti
că toate zgomotele
i s-au adunat în tocuri,
umbra ei,
neştiind cum să viseze
ia lecţii
de la iedera
ce călătoreşte
pe garduri,
paşii mici
mărunţesc timpul
întins pe trotuar,
lăsând în urmă
un foşnet
de parcă ar fi aruncat
într-un cântec de pian
o floare de magnolie,
sub privirea ei
strada
pare mai relaxată,
decât o pistă
pe care aterizează
scrisori de dragoste,
este ca şi cum scoţi
nechezatul
dintr-un armăsar
să nu deniveleze drumul.

miercuri, 2 decembrie 2015

Un lac cu muşchii blocaţi



Paznicii lacului
nu au fost
prea atenţi
şi apa
a îngheţat.

Prin gheaţă
citea în stele
ca prin nişte lentile
în hibernare
prognoza meteo.

De pe mal
se auzeau
gemete surde,
venind din adânc
erau valurile
cărora frigul
le pusese cătuşe.

marți, 1 decembrie 2015

Spectacol sub un soare speriat



Coafând un text,
ca pe o femeie
ce vrea să meargă
la un spectacol
de gală,
în care se vorbea
despre un cal alb
călărit de istorie
ca de o amazoană
narcisistă,
tot punându-i steme
în coamă,
suflând căpestrele
cu adjective
să fie orbitoare,
schimbându-i
potcoavele
din trei în trei
substantive,
când am deschis
poarta ultimului vers
să iasă în lume
a apărut un mânz
prăbuşit sub propria şa.