PAMFLETE POLITICE

duminică, 25 septembrie 2016

vineri, 23 septembrie 2016

Număr frunzele căzute, făcând noduri la batistă




Toamna produce prin copaci
un zgomot
asemănător unui război nereușit,
injectează frunzele cu frig
apoi le grațiază,
sunt nevoit să intru în bucătărie
să-mi încălzesc
cuvintele la aragaz,
fac flotări
să am forța necesară
să opresc planeta la ora de vară,
în zadar,
umbra mea s-a lungit mult
a devenit atât de grea,
încât a spart țiglele de pe casă.


joi, 22 septembrie 2016

Fața mea de masă e un tablou cu Mona LIsa



Vara s-a retras clandestin în jurul inimii femeilor când prima frunză a fost grațiată de soare. Acum umblu prin parcuri să găsesc o inimă fierbinte în spatele căreia să fac plajă fără să mă observe vreun critic și să spună că am comis un plagiat.

Poem atipic


 Am ascuns şezlongul
în pod,
alături de mulajele îmbrăţişărilor 
de săptămâna trecută
și meteoriții căzuți în curte
ca niște scrisori recomandate
aduse de vânt,
de câte ori îl vede soarele
începe operațiunea de bronzare
la fel cum începe ședința de guvern
în care se anunță că a schimbat
culoarea fluturașilor de salarii,
deunăzi uitând,
un manuscris pe el
am găsit tânăra cu părul scurt
din metafora
pe care o pudrasem cu zahăr,
plecată în strofa unde nu e interzis
să se facă nudism.

miercuri, 21 septembrie 2016

Cearșaf alb




Când cearșaful
îi simte pașii,
lăsând urme
crude pe covor,
așteptă
până temperatura lor
este memorată,
își deschide
florile de bumbac,
împarte lumina
pe toată suprafața
să nu rezulte zecimale,
apoi invită frigul afară
să doarmă
pe preșul de intrare.

Fața mea de masă e o oglindă obosită




De câte ori vine toamna mă spăl pe porțiuni de corp să nu dau jos de pe mine vara dintr-o dată. Îmi fac cardiograma să văd dacă sinusoidele imprimate pe hârtie au tăria să țină avalanșele de zăpadă ce urmează să acopere o parte din biografia mea. Medicul îmi spune să port permanent o lopată în căptușeala hainei pentru orice eventualitate. Este ca și când aș fi răcit în copilărie și aspirina o iau abia acum.

marți, 20 septembrie 2016

Inhalații cu miros de femeie goală




Îmi pun umbra
pe umeraş
când mă întâlnesc cu ea,
şi o abandonez în şifonier
să nu ne împiedice
îmbrăţişările,
renunț la acul de crevată
și la ideile sfredelitoare
cărora le-am făcut vârf
cu ascuţitoarea,
e posibil să îşi treacă
mâna peste inima
sau fruntea mea
și să își rănească degetele,
picăturile de sânge
pătându-ne şoaptele.